lundi 24 novembre 2008

Fugă printre anotimpuri





...Alerg printr-un labirint de camere, una după alta, deschid o uşă, mă ciocnesc de copilăria mea, cu toate culorile ei, fug, deschid o alta, mă asaltează toate nostalgiile adolescenţei, toate mângâierile ei de primăvară dureros de dulce, deschid o alta, simt parfumul de pustiu al unei existenţe într-un morman de cărţi, o vară prăfuită şi scurtă, deschid uşa unde stăteam prizonieră într-o familie oarecare, în umbra unei umbre care-mi mutila personalitatea, fug de aici spre viaţă, simt că-mi bate vântul prin suflet şi face curăţenie, îmi zboară toate frunzele şi toate lacrimile, închid ochii, îmi adun în locurile goale toată bucuria zâmbetelor copiilor mei, constanta mea, stânca mea, deschid ultima uşă, poate mă arunc în gol şi înainte de a păşi, mă uit în spate ca într-un telescop uriaş, aşezat invers, cu toate vârstele mele una peste alta... Ştiu că iarna se pregăteşte să-mi facă vânt, sar şi...

1 commentaire:

Marius a dit…

Si mie mi se intimpla sa simt la fel; cred ca e o nostalgie legata de virsta pe care ma infricosez ca nu o gasesc la fiu meu !...