Când suntem noi înşine ? În faţa oglinzii ? În intimitate ? În singurătate ? În cămin ? La slujbă ? La un pahar de vorbă ? La plimbare ? În vacanţă ?
Când renunţăm la măşti şi ne întoarcem spre suflet, scuturându-l de praful indiferenţei şi urmărind ultimele semnături ? Când rupem ghearele cotidianului şi ne regăsim inocenţa ? Când redevenim apţi să spunem adevărul gol-goluţ ?
Când surâdem sau când râdem din tot sufletul, fără convenienţă, fără politeţe ? Când ne aducem aminte de copiii care eram şi poate uneori mai suntem ? Când suntem liberi ?
De când n-am mai avut întâlnire cu adevărul ? De când n-am mai lăsat deoparte ziarul, serialul, jocul computerizat, jocul de-a politica, jocul de-a căsnicia, tocăniţa şi bârfa cu Tanţa de la trei, jocul de-a politeţea, jocul de-a intratul în joc ?
De când n-am mai făcut asta, tu, eu, noi toţi ?
2 commentaires:
Vreau pe o insula pustie; fara politica, fara business fara nimic. Eu, gundurile, natura si ... N96-le. Pentru poeze, blogging ... Am obosit in lumea asta atit de rapida, prefacuta, dura ...
Tare obosit sint ...
E greu sa scapi de masti. Dar suntem oare altceva?
Enregistrer un commentaire