mardi 24 février 2009

Obiecte fragile


- Ai pus şi cărţile ?

- Le-am pus.

...Trec fuiori albaştri de gânduri. Trec bucurii, trec nostalgii şi dureri. Le adun şi le pun în cutii.

Hainele sunt în valize, încălţămintea în saci, mobilele sunt demontate.

Ce te faci însă cu obiectele fragile care nu pot fi împachetate nici în ziare, nici în hârtii cu bule ? Nu vasele de porţelan, nici gesturile fragile de cristal, nici tablourile. Sunt stările acelea de spirit pe care le vezi în nişte cioburi răutăcioase ale unor oglinzi crude, oamenii aşa cum sunt. Cum să împachetez uitarea ? Un prieten bun şi vechi, care într-o zi, pur şi simplu te-a uitat. I-a ieşit pur şi simplu din minte că era aniversarea ta. Cum împachetezi această uitare şi reflexul ei în ciobul de oglindă, suferinţa amară care te-a bântuit ?

Cum să împachetezi frumuseţea despre care ştii sigur că există în sufletul unei persoane sensibile, dar îngrozitor de geloase ? În reflexul ciobului, trăsăturile persoanei aceleia sunt atât de strâmbate de gelozie, încât nici nu mai ştii nici dacă e bărbat sau femeie.

Cum să împachetezi o iubire neterminată ? În oglindă se vede un fel de abur violet, tremurând nesigur între doi oameni care nu pot să spună nimic, care nu ştiu să vadă ceva, care nu vor să mai audă nimic.

Cum împachetezi duioşiile sau trăsnăile ? Cum împachetezi resturile vieţii tale, printre fotografii, clipe şi senzaţii, bilete, scrisori şi semnături ?

Sunt obiecte fragile. Sunt valori sentimentale pe care le duci cu tine peste tot. Sunt tandre poveri. Poate de aceea am ales din tot mormanul doar trei, în care am înghesuit toate aceste faţete ale memoriei.
O balanţă, ca să nu uit că aici, am trăit între două vieţi...

Un ochean, ca să privesc multicolora defilare a lucrurilor...

Şi o lădiţă de pirat, în care am pus toate petalele florilor pe care le-am primit de la oameni dragi.

Aucun commentaire: