Pregătiri de mutare

Câteodată te loveşte fără motiv. Doar fiindcă afară în loc de verde, e cenuşiu. Lumina e cenuşie, oamenii sunt cenuşii, copacii sunt cenuşii. Ce mă surprinde sunt cei care n-au niciun fel de comunicare cu cenuşa asta cromatică de februarie şi uite-i, joacă fotbal pe etape de vârstă, ţânci, tineri şi bunici, da, da, cărunţi şi veseli... Sau tenis. Sau se caţără pe "păianjen", strania construcţie piramidală din corzi elastice roşii în jurul unui stâlp, bucuria copiilor. Mulţi aleargă, "footing" cum îi spun ei, iar eu mă amuz, fiindcă pun accentul pe ultima silabă şi rotunjesc cuvântul cum doar ei pot să vorbească engleza, într-o manieră absolut caraghioasă...

Mă uit la oameni şi am senzaţia că sunt într-un film cu efecte speciale, în care la fiecare 10 oameni cenuşii apare unul color, zâmbind şi muşcând cu poftă din viaţă.

Alteori te loveşte cu motiv. Două-trei vagoane pline cu "TRECUT" te nimeresc în spinare. Tampoanele lor îţi lasă vânătăi şi te lipesc fără milă de vagoanele cu "VIITOR". Îţi lasă nervii dezgoliţi. Te scutură.Verbele se scurtează şi se conjugă altfel. În jurul tău sunt alte figuri şi te întrebi de ce au toţi măşti pe figură. Frumoase şi groteşti simultan, arlechinii zilelor noastre. Un brutar netalentat ia locul brutăriţei care surâdea mereu. Arabul din colţ e mai tânăr şi mai distant. Parcul a sărăcit de copaci. Au apărut blocuri printre case, ca nişte dinţi falşi. A dispărut o stare de spirit şi a venit alta. Piaţa e alta, acum e dincolo de pod. Iar râul a lenevit şi s-a transformat în lac.

Dar m-am mutat de atâtea ori, încât memoria mutărilor îmi e acum ca un fagure, cu fiecare etapă din viaţă înghesuită într-o cămăruţă, plină cu mobilele ei, cu străzile ei, cu oamenii ei, cu culorile ei... Unele îţi sunt mai dragi ca altele, însă. Acolo ai trăit secvenţe mici şi intense, bucurii sau tristeţi care te-au umplut şi te-au golit.

Când împachetezi, iei cu tine obiecte. Printre ele, îţi împachetezi şi sufletul, în care încape tot ce ai trăit într-o casă, într-un timp pe care-l credeai definitiv.

La revedere, Strada Castanilor...