mercredi 22 avril 2009

Coasta de Opal
















































































































De fapt, ar trebui să precizez. Un Paşte neobişnuit, pe Coasta de Opal, undeva în nordul Franţei, într-un loc în care doar ce pui piciorul şi musteşte de istorie. Pe aici a fost arestată Ioana d'Arc, pe aici au trecut Wilhelm Cuceritorul, Wilhelm de Normandia şi alţi Wilhelmi pe care Franţa şi Anglia şi-i împrumutau reciproc, aici s-au dat lungile şi sângeroasele bătălii de pe Somme din primul război mondial şi tot aici, falezele sunt pline de cazemate din al doilea război mondial. Debarcarea a lăsat urme peste tot, care, ulterior au devenit piese de peisaj, vizitabile, un fel de mobilier cenuşiu, singuratic, impresionant. Când mareea e joasă, ca atunci când am coborât eu pe plajă, ai o senzaţie dulce şi fină de plonjon între timpuri, te simţi încadrat de siluete fumurii şi de umeri îţi atârnă soarele, o povară tamizată care curge fin dintre nori până spre tine, clepsidră umană, numai ochi şi tăceri. Clădirile, cuburi pastelate, au mici restaurante la parter, "Prăjiturile mătuşii Olimpia", "Spuma albastră", "Paharul de nisip", "Marea, altfel..." "Între timpuri" cu câteva măsuţe în faţă unde poţi bea o bere cu lămâie sau cu cireşe, o bere neagră, roşie sau chiar albă. Sau un ceai bun, pe mesele improvizate din butoaie, lângă piratul cu meniul zilei. Cafeaua e un degetar, cu un cubuleţ de ciocolată alături. Şi îngheţată la cornet, bineînţeles, care aici se numeşte italiană şi are toate aromele, fructul pasiunii, violetă, zmeură, ciocolată, vanilie, măr, pepene şi tot ce le mai trece prin cap. Din păcate, concursul de zmee era a doua zi, când a plouat... Marea era un fel de şopârlă adormită, la orizont se leagănă incertă Anglia şi mă întreb din nou, de ce preferă oamenii comercialul sud cu Coasta lui de Azur, cu gălăgia, mizeria şi stridenţa ei, când aici, printre ch'tis sau picarzi, găseşti o lume într-adevăr opalină, cu toată forţa mării, cu mareele de două ori pe zi şi cu naturaleţea intactă, asemenea pescăruşilor şi fregatelor care zboară în picaj pe lângă noi.





...Primul Paşte fără ouă roşii, fără cozonac, fără drob şi fără pască. Doar cu ochii cât roata carului, scoici à la marinière cu vin alb, un sfeşnic de argint şi un foc într-un şemineu fantezist...








1 commentaire:

Marius a dit…

sincer, nu arata rau deloc ! :)