Wikiviaţa

...Mă întristează americanizarea, forţată sau neforţată. Doar fiindcă programele TV sunt pline de modelul american de viaţă, fiindcă pe timp de criză lumea îşi pune speranţele în câte un super-erou (că-l cheamă Superman, Expertul X, Nemuritorul sau Obama nu mai contează) sau fiindcă sclipiciul cinematografic te fură adesea nu mi se par motive să devii american în gândire. Eficienţa acestei societăţi, pe care nu o neagă nimeni (în fond, cel mai bine ştiu americanii să facă bani) a ajuns însă să dea lecţii de gândire europeanului. Acesta s-a plictisit de studii prelungite, de crearea unui fond cultural cărămidă cu cărămidă, în timp, cronologic, serios şi a împrumutat sistemul american.
Sintetizăm totul. Totul e intensiv, scurt, prescurtat, după formulă. Să aştepţi 4, 5 sau 6 ani de studii ca să te specializezi ? Aiureli. Se poate şi-n trei. Cursuri în detaliu cu seminare care-ţi îmbogăţesc competitivitatea, creativitatea şi schimbul de idei ? Depăşite. Schiţe în care ideea se naşte, se afirmă şi se exprimă în detaliu ? De domeniul trecutului. Scânteia aceea... ? Cuvinte. Totul se învaţă. Rapid. Unii se screm o viaţă, alţii fac totul într-o zi. Susan Boyle a înnebunit lumea într-o singură apariţie. Dar e doar o demonstraţie de forţă. A studiat canto, ca pasiune, dar a vândut un model cu reuşită maximă. În fond, cui nu-i place povestea Cenuşăresei ?
Ce-ţi mai trebuie şi profunzime ? Poţi orice, doar să vrei. Profunzimea e pentru cei care vor să piardă timpul. Timpul e preţios, fiindcă marii zei americani ne-au învăţat că înseamnă bani. Pasiunea detaliilor ? Îţi spun imediat ce să faci cu ea, în mai puţin de-o frază. Exprimare nuanţată ? Clientul n-are nevoie. Oricine poate face orice. În scurt timp. Intensiv. Există reţete pentru orice vrei să fii. Ca programele computerizate "friendly". Sau pe româneşte, pentru proşti. Urmezi paşii, dai click şi gata. Eşti ceea ce vrei să fii. În trei paşi. În cinci paşi. Şi dacă nu crezi, zice drăcuşorul european cu înfăţişare de american, ţi-l amintesc şi pe Napoleon, care era european şi zicea că în raniţa oricărui soldat e bastonul de mareşal.
Aşa că, dacă n-ai aflat până acum, viaţa Wikipedia e modelul. Trei rânduri şi te-ai cultivat. Cauţi o partitură, exersezi puţin, faci vocalize în baie sau pe câmp şi din cinci click-uri eşti cântăreţ. Urmezi schema potrivită şi în trei paşi ai scris un roman. Sintetizezi la maximum gramatica, înveţi să scoţi maximum din senzaţional şi eşti ziarist în doi timpi şi trei mişcări. Dacă ştii să desenezi minimal, ajungi într-o zi designer şi într-o săptămână arhitect. Dacă ai şi ambiţie, în trei eşti politician şi într-o lună salvezi şi lumea.
Unii sunt convinşi că pot. Există şi reţeta optimismului. Tot în câţiva paşi. Şi cartea doctorului psiholog Nu-Ştiu-Care îţi predă imediat optimismul şi convingerea că "Yes, you can" orice.
Wikiviaţa i-a învăţat, nu mai căscaţi ochii şi gura degeaba, demodaţilor ! Puneţi mai bine mâna pe "pom-poame" şi aplaudaţi noile genii ale prezentului, invidioşilor !