În spatele măştii

...Se întreba de ce îl afectează atât de rău ipocrizia şi răutatea unor "prieteni". Până la o anumită vârstă, ajungi să-ţi dezvolţi deja un fel de talpă în loc de obraz şi să înveţi că oamenii sunt - cu excepţii atât de puţine, că sunt neglijabile - de o răutate unică în univers.
Niciun animal nu are o răutate comparabilă. Animalele caută strategii de supravieţuire sau se apără, nu le interesează să provoace suferinţe gratuite semenilor lor din lumea lor.
Prin urmare, cine îl gratula cu termenul animal, îi făcea în esenţă un compliment. Dacă se referă injurios la nivelul de inteligenţă pe care cred ei că-l are, preferă să le lase lor inteligenţa violenţei, a urii, a injustiţiei, invidiei şi răzbunării.
El are una metaforică, de tip burete, care acumulează informaţie şi o cizelează literar. Din acest motiv, el, handicapatul umanist care n-are ce căuta în zilele noastre, se târăşte stingher prin această lume şi de obicei se ascunde prin faţa unui computer, în spatele unei cărţi, al unei foi de hârtie, al unei pânze, al unui instrument sau al unei atitudini cotată drept "tâmpă", inertă şi în general inutilă. L-au făcut să se simtă intrus sau defect. E izolat şi suferă în spatele măştii lui, ca un melc în cochilie. Uneori, se retrage singur acolo, obosit de jocul ipocriziei şi al bârfei care-i provoacă senzaţii de disconfort psihic care merg până la fizic, constatând cu stupoare că-i ies nişte pete roşii pe piele care dispar după ce stimulul dezagreabil s-a îndepărtat...

"Man is the only animal that can remain on friendly terms with the victims he intents to eat until he eats them"