Furtuna

Prin parc, înainte de ploaie... Dincolo de el, linia caselor, între norii care se vor ciocni. O femeie pe bancă, ascunsă în gândurile ei ca într-o casă, un spaţiu sigur. Chiar seamănă cu o casă, aşa cum o văd, de la baza colinei... Ajung în cămăruţa mea, mă uit pe geam, ploaia spală culorile, le învie. Chiar şi inanimatele motociclete par pete de culoare în peisaj, în timp ce de sus curge încontinuu.
...În final, o prezenţă vie, înaripată, care-şi continuă existenţa netulburată de furtuni, ploi, bălţi, carduri, conturi, credite, cumpărături, politichie, alegeri, războaie şi alte lucruri "importante"...