jeudi 24 septembre 2009

Cutia cu amintiri


E cutia aia in care ţineţi amintirile cele mai dragi. E aşezată pe un şifonier, într-o debara sau sub pat, o recunoşti dintr-o mie şi o deschizi foarte rar sau deloc. Afisele cu cap de mort, oracolele, jurnalele, colecţia de discuri sau viniluri, casete audio şi video, colecţia de timbre, mărţişoare, clipsuri desperecheate,tricoul cu semnături, jucării din pluş, nasturi, poze vechi, insigne, cutii de pudră aproape goale, bijuterii vechi fără încuietori, sticluţe de cristal goale de parfum, cd-uri... Obiecte cu poveşti. Obiecte care vorbesc. Obiecte cu căluşul capacului. Obiecte dragi. Încap în cutie, nu mai încap uneori în suflet. Îl îngreunează. Îl aburesc de lacrimi bune. Sau lacrimi rele. Dureri duioase. Bucurii uitate. Oameni care au fost. Inclusiv tu.

...Aşadar, ce aveţi in cutia cu amintiri ? Mai aveţi o astfel de cutie ? Pe unde o ţineţi ? A trecut testul mutărilor din viaţa voastră ? La ce anume ţineţi cel mai mult din ea ? Şi sunt acolo şi lucruri pe care nu trebuie să le vadă altcineva ?

...Cutia mea cu amintiri e în memorie. Cele mai preţioase sunt clipele petrecute cu copiii mei şi cu prietenii. Am însă un obiect care m-a însoţit peste tot, un CD cu un poem de 50 de minute, care mi-a fost dedicat cu o dureroasă sinceritate, care se numeşte "Petite musique pour toi".

1 commentaire:

Dana a dit…

Nu, nu mai am o cutie cu amintiri. Lucrurile dragi mi-au ramas acasa, sunt imprastiate prin dulapuri si nu intentionez sa le iau aici. Le va sosi din nou vremea cand ma voi intoarce definitiv acasa. Printre amintirile stranse acolo se afla scrisorile de dragoste ale parintilor mei, desenele pe care mi le-a daruit un prieten si coleg de scoala, poeziile scrise de mine si alte maruntisuri. Desi incerc sa nu ma gandesc la trecut, de multe ori ma napadesc amintirile din alta viata, dar le las sa astepte, pentru ca acum sunt ocupata sa traiesc frumos.