Mă doare toamna asta. Care. Nu e. Glorificată de culori. Mă dor obloanele în care bate vântul cu pumnii. Mă doare rutina. Care. Mă mestecă mărunt. Mă doare cornul lunii. Repetitiv. Mă dor urmele. Paşilor. Noştri. Pe sufletul aleilor. Mă doare înaintarea lentă.În vid. Mă doare şuieratul ploii. Care. Ne amăgeşte. Mă doare tăcerea. Mă doare inerţia nebună. Mă dor pereţii. Care. Mă strâng. Mă dor toate gândurile cu grădini. Mă dor aripile. Atât de. Inutil de înalte.
Şi atunci mă ascund cu toate cuvintele mele în mărul uitat pe pod. Atât de. Inutil de perfect.
1 commentaire:
Scrii superb...Ai pubicat ceva pana acum? Cui serveste insa scrisul-la propriu- pe un fond atat de inchis cu litere la fel de inchise? Se poate citi prin selectarea textului, dar eu, si poate ca nu numai eu ma simt discriminata. Sunt o persoana cu dizabilitate vizuala si am nevoie de accesibilitate la tot ce e frumos si placut sufletului meu . Te rog, daca ti-ai aratat jumatate din chipul tau frumos, arata mai mult din ceea ce scrii. Cel putin din punctul acesta de vedere esti un model pentru mine. Si semnez,
Catalina G
chiar daca o dau "anonima"
Enregistrer un commentaire