Încă n-a venit orga de roşu cu miros de lemn ars în vatră. E puţină iederă şi mult galben. Plâng frunze, lumina se scurge printre degete şi seara vine cu paşi de pisică. Atunci înălţăm zmeie, să mai întârziem puţin în vară, în copilărie, în zâmbet. Îmi plac zmeiele, oamenii le seamănă, cu capul în nori, dar struniţi de pământ...
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire