mercredi 9 décembre 2009

Anonimul cu cadouri

   Azi mi-ar plăcea să fiu Anonimul. Un Anonim cu cadouri. Ador să fac cadouri. I-aş aduce unuia care-şi spune Drumeţul un toiag de cristal. Trebuie să fii atent când mergi, să nu striveşti fluturii, furnicile şi sufletele. I-aş aduce unui Trandafir Galben un Mic Prinţ. Care sa-i arate ca lesa iubirii e de mătase şi nori. I-aş aduce Vagabondului meu unul dintre covoarele lui Aladin. Să evadeze unde vrea. I-aş aduce prietenului meu Baronul un pian de cristal. Ca să aud Preludiul de Bach în acorduri de cristal. Suspendate. Acolo departe, la intersecţia apelor. I-aş aduce dragei mele Bubulle o scenă. Pentru vise. Pentru zboruri. I-aş aduce Iepurelui Alb încredere. Şi o oglindă, să-şi vadă frumuseţea.

Şi tuturor, o ploaie de stele şi zâmbete, ciuruind tristeţile ca pe haine vechi, aruncându-le în hăuri. În brad aş agăţa pulberi de timp, stele şi vise înalte, iar sub el, cadouri pentru toţi.

1 commentaire:

La Rose Jaune a dit…

Merci beaucoup, cherie. Ah, simt deja mirosul bradului si emotia deschiderii cadourilor...