mercredi 17 février 2010

Oglinda

...Şi deodată, te îndrepţi ca un pumn în masă. Te. Dor. Umerii. Cândva, acolo era locul aripilor. Nu te uiţi în spate. N-are rost. E o lume de tâmple plânse. Fix, pupilele se topesc în ecranul din faţă. Simţi timpul ca în scurgerea lin-dureroasă dinainte de somn. Te cheamă. Adânc. Catifeliu. Şoptit. Fascinant. Ireal. Mâna pleacă de la sine. Intră. Până la încheietură. Faţa. Obrajii. Tâmplele. Timpul. În substanţa răcoroasă de dincolo de ecran, vei afla ce te aşteaptă. Ca Alice. Gonind după iepure.

3 commentaires:

Crin a dit…

Superb! De-asta merita sa haladuiesti pe bloguri.. cateodata te lovesti de cateva cuvinte ca acestea :)

Marius a dit…

frumos scris ...

tasha a dit…

In cateva cuvinte ai cuprins esenta vietii,imi plac metaforele pe care le-ai folosit.