jeudi 4 février 2010

Simetrie şi asimetrie

        Ce e simetria ? Corespondenţa unor elemente raportate la o axă. Ce rezultă ? Armonia. Geometria şi fizica sunt foarte clare. Dar dacă încerci o simetrie a sufletelor ? Ce se întâmplă când, fără aspectele vizuale, purificată de tot ce e social, convenienţă şi limitare, apare o simetrie energetică undeva ? Nu e nimic nou. Doar dificil. Nu şi imposibil. Dacă simetria ar fi perfectă, s-ar impune plictiseala. Se spune că dacă ştii tot ce simte sau gândeşte celălalt, la un moment dat intervine praful plictiselii. Cotidianul lăbărţat vine să te cuprindă. Nu te mai lasă din dinţii lui leneşi. Te mestecă bălos şi te îngroapă între toate celelalte victime. Tristeţea intuitivului simetric cu celălalt ştie de la început că după acest halou intens al începutului, nimic nu va dura. Noaptea în care ai descoperit misterul Lupului de Argint are un sfârşit. Arzi. Plângi. Urci. Cazi. E totuna. Se va sfârşi. Chiar dacă celălalt sfârşeşte frazele pe care le-ai început, cu un firesc înspăimântător. Realitatea cotidianului vine ca un bocanc.
... Deci filozofii s-au înşelat. Comunicarea nu ţine de simetrie. Începutul ei, da. Durabilitatea însă, aparţine misteriosului fenomen al ruperii simetriei. Matematic, ar fi ca tranziţia de fază. Se depăşeşte un prag critic şi se evoluează spre altceva. Apare asimetria. 
    Şi aşa, asimetrici şi sărmani, bântuim prin viaţă, când, printr-o lege energetică încă necunoscută, dăm peste cealaltă parte, asimetrică şi ea, tinzând spre punctul ei critic. Nu întotdeauna asimetriile se completează. De cele mai multe ori se întâmplă forţaje. Ulterior, regretele nu folosesc la nimic. Doar la inventarierea pagubelor în războiul unificării. Cioburi de suflet, de imagine, de energie.
    Fiecare dintre noi avem punctul nostru critic. Energetic vorbind, ceea ce se pierde se reîntâlneşte în altceva. La nivelul comunicării, e un câştig. La nivelul luptei contra Monstrului Cotidian, e o victorie. La nivelul global al vieţii, e rar.

8 commentaires:

Anonyme a dit…

"Dacă simetria ar fi perfectă, s-ar impune plictiseala" - asta nu e inventată oare de cei care nu cred în aşa ceva? un fel de strugurii's acrii?
simetria cu celălalt nu înseamă ca dincolo de axă te regăseşti în el? ar fi plictisitor?
e mai atractiv când încerci să găseşti dincolo de axă măcar ceva care să aducă cu tine şi ajungi chiar să te ajustezi ca să te potriveşti cât de cât cu ce vezi "dincolo"?
în cazul ăsta prefer "plictiseala" pentru că de câte ori am încercat să mă ajustez, am sfârşit prin a-mi da seama că m-am păcălit singur.

Vocea-de-departe a dit…

Nu cred că strugurii sunt acri. Da, cred că e plictisitoare simetria. Dacă nu există diferenţe, după un timp intervine monotonia. Ajustările sunt o greşeală. Trebuie doar să accepţi diferenţele şi să le iei ca pe o incursiune în altceva. Nu să te modifici sau să te ajustezi, ci să te îmbogăţeşti.

La Rose Jaune a dit…

Este bine sa privim relatia nu ca pe o simetrie, o oglinda a noastra, ci mai degraba sa cautam in celalalt anumite similitudini si complementaritati... care sa ne intregeasca si sa ne aduca acea implinire pe care o asteptam... ca o fi ea provocare, ajustare sau obisnuinta calda, depinde de fiecare ce asteptari are...

pheideas a dit…

pana la urma tot de simetrie tine. cand comunici ceva, celalalt trebuie sa inteleaga ce vrei sa spui si sa fie de acord. pareri comune, idealuri si credinte. cand unul trage hais, iar altul cea, caruta nu se urneste.

Dya Zeppam a dit…

Sa nu uitam de teoria jumatatilor care se misca in univers pana ce se potrivesc cu celelalte, asemenea lor. Sunt si nu sunt de parere cu tine, Voce... Jumatatile trebuie sa se potriveasca perfect, asimetria se poate manifesta doar prin miscarea lor

Tasha a dit…

Se spune ca contrariile se atrag,consider ca trebuie sa existe ceva diferente ,sa fie interesant si complementar fata de propria noastra personalitate.Asta nu inseamna insa sa ne modifice stilul de viata ci asa cum spune La Rose Jaune sa ne implineasca.

Vocea-de-departe a dit…

Dya, chiar aseară discutam că e ideal cum spui tu. Dar e foarte rar. E o chestiune de şansă. De cele mai multe ori, în geometria reală a vieţii, jumătăţile au ceva "bavuri" care în timp îndepărtează jumătăţile perfecte. De aceea, cred eu, e o artă în a şlefui aceste bavuri şi a le considera, cum spun Tasha şi Rose, mijloace de îmbogăţire a eului personal.

B85CSP a dit…

Simetric? Mai bine complementar. Asta ai vrut s spui? Eu asta am înţeles. Şi sunt de acord :)