mercredi 30 juin 2010

Lătrând în gol

Am primit un mesaj relativ esenţializat în mail. Un duş rece de la Andrei Pleşu. Îl reproduc mai jos. Cu trista menţiune că nu e decât încă o lătrătură pe lângă caravana politicii româneşti de umilire a cetăţeanului.


 Nici in strainatate nu e  totul perfect. Nici vorba.
  In  Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob;  smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila; unele locuri sunt murdare; blocuri  dizgratioase s-au construit, mai ales in anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor.       
    Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri  de indispozitie.           
 La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea, aproximatia, ma rog, toata  ornamentica " milenara" a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila. Nu e vorba de accidente, de "din cind in cind"-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente neplacut. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba.  NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata. Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi, somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra... Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii "profesionisti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste.           
    Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii. Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul. Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine. "Relatiile", pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la gastile de partid si la  conturile personale.           
    Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii. Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reinvia,roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta. In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta.     
    Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.           
    Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sunt apocaliptic.           
    Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intai ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu  functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari. Sint prea pesimist? Sa dea Dumnezeu.           
    De-abia astept sa fiu contrazis. 

11 commentaires:

Tasha a dit…

"Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba. NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. "Mai noi apa trece Romania ramane...stihiile naturii ne bantuiesc...stiu si eu ce sa zic?as zice mai degraba ca suntem un popor smerit,nu falos,daca am fi suficient de darzi,nu ne-am lasa batuti cu una cu doua....ne-am lupta mai mult pentru ce ni se cuvine,poate ne lipseste curajul...

Vocea-de-departe a dit…

Dragă Tasha, cred că nu la fala aia se referea Andrei Pleşu, ci la fala prostului, gen Becali sau alţi analfabeţi care "s-au ajuns". Sau fala ruptă-n coate, gen "sunt plin de diplome, am muncit de mi-au ieşit ochii şi statul român nu are nevoie de specialişti". Vina e încăpăţânarea în prostie. Dar despre asta ar fi tomuri întregi de scris.

pheideas a dit…

Daca scrisoarea ar fi scris-o nea' Gigi, l-as fi apreciat pentru profunzimea mesajului. Dar intrucat vine de la Plesu, m-a dezamagit putin. De ce ? Pentru ca ma asteptam ca el sa-mi spuna "de ce ?", nu sa se planga ca o baba. Pana si eu imi dau seama ce se petrece si nu sunt erudit in ale filozofiei si culturii.

Vocea-de-departe a dit…

@ Pheideas - Treaba filozofilor e să analizeze, nu să ofere soluţii. Asta a şi făcut Pleşu aici, o scurtă analiză generală, pornind de la un caz oarecum banal. Asta fac analiştii, în general, chiar şi cei politici. Soluţiile ar trebui să le dea politicienii şi diplomaţii. Atâta doar că în gloata actuală, prea puţini sunt politicieni reali, cu o formaţie solidă de ştiinţe politice şi un program concret în cap, nu oportunişti şi fripturişti.

Vocea-de-departe a dit…

@ Pheideas - Iar în privinţa cauzelor, cred că ar fi un alt tom de scris or, nu asta îşi propunea aici. Şi ar cam fi treaba analiştilor politici, nu a filozofilor culturali să le explice, nu crezi ?

B85CSP a dit…

...Unde mai pui ca el chiar a trecut pragul de la filozofie pasiva la concretul conducerii Ministerului de Externe. A incercat chiar imposibilul: sa-l conseieze pe Intaiul Carmaci insusi! Acu' nu poate decat sa vorbeasca, sa vorbeasca, sa vorbeasca, asa cum facem toti. Caravana trece. Ce ramane in urma ei, aceasta este intrebarea.

Vocea-de-departe a dit…

@B85CSP - Aşa e, dar s-a lăsat repede păgubaş, recunoscându-se, cel puţin în scris, aşa citeam la vremea aceea, învins de birocraţie şi nespecializarea personală în diplomaţie. Cât priveşte consilierea marinarului, cred că un filozof cu creierul în teorii şi un aşa-zis politician cu toate tarele lui (că nu mi-ar ajunge spaţiul de-aici să le înşir) n-o să ajungă pe veci la ceva constructiv. Părerea mea. :)

Vocea-de-departe a dit…

Iar ce rămâne, mi-e şi groază să mă gândesc. Tare mi-e teamă că doar praful şi pulberea, ca-n deşert... Aşa că zic şi eu ca Pleşu, abia aştept să fiu contrazisă, să vină cineva pertinent şi cu program să zică nu, dom'le, România mai are şanse !

Tasha a dit…

Draga mea,am inteles asta,necazul mi se pare in alta parte ... toti cei buni pleaca peste hotare,evident incerc sa-i inteleg si pe ei,aleg o soarta mai buna...de acord! aici raman smecherii care cauta solutii doar pentru ei,nu pentru tara.Smecherii au cumparat tara asta cu bani putini i-au luat si sufletul tot pe bani putini!

pheideas a dit…

"de ce ?" nu e acelasi lucru cu "a da solutii".:) Plesu ar putea sa analizeze fenomenul dpdv istoric, sociologic, cultural si cum i-o mai veni. Sa-mi spuna ca asa suntem dintotdeauna, ca istoria se repeta, ca prostia e sus, ca si Tanase murea de foame in timp ce Carol lua spagi si altele scrise.

Vocea-de-departe a dit…

@Pheideas - În celălalt paragraf, ţi-am răspuns şi la întrebarea "de ce". Doar că aşa suntem noi, filologii, limbuţi, dăm răspunsuri prea largi. În primul paragraf, am răspuns la întrebarea "care sunt soluţiile" pe care mi s-a părut că le ceri, extinzând în al doilea răspunsul la întrebarea "de ce" (prin urmare care sunt cauzele.) În ceea ce-l priveşte pe Pleşu, asta a şi făcut. O foarte scurtă analiză cu tuşe istorice şi culturale. Ca să răspunzi la "de ce se întâmplă toate astea" trebuie plecat de la analiza situaţiei bancare în SUA, cu felul în care s-a propagat în Europa şi cum ajunge economicul (ca întotdeauna) să influenţeze politicul, socialul şi culturalul. Or, asta, repet, e misiunea economiştilor şi analiştilor economişti, cred eu nu a lui Pleşu