Gata. S-a zis. S-a terminat. Mi s-a pus. Mă revolt. A doua oară.
Prima oară a fost acum o sută de ani, în lucrarea de diplomă. Cu poze, cu ironie şi subînţeles am discreditat bibelourile. Veioza-femeie-cu-crinolină şi bec sub fustă. Tabloul-ceas (chinezesc, cum altfel ?) cu apus de soare ciclam strepezitor. Căţelul pechinez de porţelan. Cumplitele coşuleţe (chinezeşti, cum altfel ?) în formă de inimi dantelate. De diverse mărimi. Şi alte nenorociri din "comerţul de stat". Rezultatul ? O admonestare "discretă" din partea "tipului de la partid" pe facultate (scena datează din 1986) şi ştergerea fără menajamente a paginilor de rigoare din lucrarea de licenţă. ("Ai înnebunit, alături kitsch-ul cu comerţul de stat ? Vrei la sapă ? ")
A doua oară e acum. Şi mi-a căşunat pe vasul de 3 cm înălţime cu flori de plastic din baie. Baia "ei". Adică a proprietăresei. Plus cutiuţa de 2 cm. Plus minifarfuria-suvenir în minisuport. Plus mieii duioşi. Ca să nu mai spun că sunt duşmanul de moarte al florilor de plastic. Şi al înfiorătoarelor mileuri, de pe orice meleag.
...Presupun că am un anumit timp de digerare a kitsch-ului. Un buget limitat. La o anumită cantitate care depăşeşte limita, cedez.
4 commentaires:
:))))) sunt sinistre! baga-le intr-un dulap!:))))
Rose, frankly, aş băga juma' din casa ei în dulap. Noroc că intru extrem de rar în "zona ei". Noi vieţuim mai mult în camera noastră, (de unde evadăm cât putem de mult), cu lucruri puţine, minimaliste şi câteva obiecte care închid, fiecare, câte o poveste. Asta, în aşteptarea unei noi mutări...
Bestiale. Gidila (ne)placut privirea ! :)
@Marius: O râcâie de-a dreptul...
Enregistrer un commentaire