Morcovul iluzoriu

  Tragi la galere o săptămână. O lună. Şase luni. Un an. Pentru un ciob. O speranţă. O pietricică. Pregăteşti decorul. Cutiuţa. Atmosfera potrivită. Cuvintele. Gesturile potrivite. Detaliile. Vine. Îţi îndeşi toate speranţele în clipa aceea ca-ntr-o valiză. Ştii că se va schimba ceva. Dar e atât de nesemnificativă schimbarea, că-ţi vine să cobori. Ştii ce te aşteaptă. Dar ai urcat în tren deja. Şi a pornit.
...Alergăm cu atâta speranţă şi atâtea sacrificii după morcovul iluzoriu, încât în final avem senzaţia că nu mai are nici gust, nici culoare. Şi rămânem lângă el, sfâşiaţi între dorinţa de a-l ronţăi şi convingerea că nu-ţi mai oferă nimic nou.
  Suntem în fond, nişte biete variante ale fabulei cu măgarul lui Buridan.
  Care n-a existat.