vendredi 18 novembre 2011

Daghereotipie, cireşari şi prăjituri

...Despre madeleine am mai vorbit. Poate că nu m-aş fi gândit la prăjiturica lui Proust dacă prin jurul orei cinci n-aş fi avut chef de un ceai cu vanilie. Şi câteva prăjiturele uscate, cu stafide sau cu o pudră diamantină de zahăr deasupra, câteva ţigarete de ciocolată, melcuşori cu cremă de vanilie, pătrăţele obraznice cu foi de migdale, inimioare cu dulceaţă şi nuci cu zahăr pudră şi cremă de ciocolată. Delicaţi ca vântul de primăvară, aburii de ceai desenează arabescuri în lumina violetă a serii. Miroase a iarnă afară. Iarna în care-ţi doreşti din suflet să ai un şemineu, un fotoliu şi o pisică. O carte bună se găseşte întotdeauna şi, cu ceaiul, prăjiturelele şi pisica, poţi să fii convins că ai descoperit felia ta de paradis. Nici nu ştiu ce carte aş alege, dar din marele morman, după "Spuma zilei" a lui Boris Vian, cred că aş lua "Bună seara, Melania" a Rodicăi Ojog-Braşoveanu şi tomul al patrulea şi al cincilea din "Cireşarii" lui Constantin Chiriţă. Mi-aş trage picioarele sub mine, motanul ar toarce pe speteaza fotoliului, scufundat în lumea lui de catifea, i-aş pune puţină frişcă pe nas, doar aşa, ca să-l trezesc puţin cu o surpriză neaşteptată, aş ronţăi prăjituri şi mi-aş aminti de serile cu parfum de "Cuir de Russie" şi marţipanele Melaniei, de romul turnat în ceaiul negru şi frişca desenând jeuri lucioase ca focurile cameei de pe bluza de dantelă, de ticăitul pendulei vechi, de scârţâitul scrinului greu, de trosnetul flăcărilor din şemineu, de legănatul valurilor din tabloul de deasupra şi de demonstraţia lui Victor şi a lui Ionel privind coloanele de marmură albă dezvelite de Marea Neagră în furtună. Pe la şase ani, odată cu Cireşarii am aflat prima oară ce e daghereotipia, apoi m-am căţărat pe scaunul cu tapiţerie verde din camera de zi şi pe dicţionarul Larousse, am scos Dicţionarul enciclopedic român şi am citit definiţia.
DAGHEREOTIPÍE, daghereotipii, s. f. Vechi procedeu de fotografiere, astăzi abandonat, care fixa imaginile cu ajutorul unei camere obscure pe o placă de cupru argintată, sensibilizată cu vapori de iod și de brom. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotipíe s. f.] – Din fr. daguerréotypie. . Apoi am deschis Larousse-ul vechi, cu pagina de gardă desprinsă de cotor şi aproape fărâmiţat, citind Définition daguerreotype: Procédé inventé par Daguerre et Niepce pour fixer sur une plaque de cuivre argentée les images obtenues dans la chambre noire.
...Amestecând cu linguriţa ceaiul parfumat pe care mi l-aş fi dorit în felegeanul de argint rămas departe, în altă casă, în vuietul de nostalgii despre lumina crepusculului şi fascinaţiile copilăriei, aromele visului şi tuşele realităţii, navigând nu printre amintiri ci pe Internet, mă gândesc acum la fotografiile în sepia din cutia de lemn roşiatic din casa bunicii şi la cel ce acum 224 de ani se năştea spre a deveni ulterior inventatorul fotografiei, Louis Daguerre, nu departe de locul unde sunt acum, undeva, pe malul Marnei...

1 commentaire:

Radu a dit…

Un minunat omagiu adus celor carora le datoram frumoasele fotografii pe care le putem admira azstazi !