Foşnet de frunze, culori în lumina blândă intens contrastantă, paletă irepetabilă. Ultima zi de octombrie în roşu şi aur, post-scriptum-ul soarelui, cum spunea un poet. Vârtej de culori în ordine şi simetrie à la française, cu sclipiri încremenite într-un azur incredibil, o zi uitată de timp. Ne ascundem de oameni în labirintul grădinii palatului de la Versailles, mă retrag din mulţime în Grădina Regelui şi las perspectivele să se joace în după-amiaza de vis, printre lumini şi umbre.
Legenda lui Phebus-Apollon sau a Letonei se ascunde în fântânile de bronz din axul solar al palatului, fără fastul apei din serile festive, începute prin 1671 de Regele Soare.
La Versailles, îţi vine mereu să te ascunzi printre frunze şi arbuştii tunşi fantezist. Statuile cuminţi privesc indiferente lumea de pe soclul lor de marmură sau piatră, încremenite într-o mişcare neterminată.
Regalitate, splendoare, geometrie, culoare... Totul, în post-scriptum de toamnă. Cineva spunea că toamna, arborii îşi pierd frunzele, iar cei aflaţi în toamna vieţii, amintirile. Noi le creăm, cu patima bolnavilor colecţionari, bolnavi de culori, de tuşe şi clipe care nu se mai întorc, unice în găoacea lor de lumină.
3 commentaires:
Les topiaires font partie de l'art du jardin à la Française. On les retrouve également au Japon, élevés à l'art de la taille. On ne peut nier l'effet de ces ensembles curieux qui agrément parcs et jardins, mais je pense personnellement que cet art dénature quelque peu la beauté naturelle des arbres. Après il faut choisir, sophistication ou port naturel des végétaux. En somme, deux écoles.
Bien amicalement,
Roger
toamna e un intreg spectacol! culori, vant, frunze, dinamica. si totusi, tristete...
natura e cel mai mare artist si singurul original.
am nimerit aici par hasard :)
Bine ai venit, Linişte.
Enregistrer un commentaire