tag:blogger.com,1999:blog-37372236936299601312012-02-16T23:29:37.500-08:00Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.comBlogger3291100tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-1474841093451671842012-02-16T05:27:00.012-08:002012-02-16T16:39:03.179-08:00

                   Nu pot şi pace.                    M-am străduit cât am putut. N-am rezistat.                    Îmi stă cafeaua-n gât dacă nu scormonesc prin blidul cu simboluri. Cine e dom'le, glifa asta şi ce vrea ea ?                    Deci se scrie @ şi o folosim cu toţii de ceva vreme încoace.                   Mie mi-a sărit prima oară la gât sub formă de "coadă de maimuţă" când

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-15692369677879028322012-02-14T02:42:00.007-08:002012-02-15T05:21:12.136-08:00

          Nu e vina mea.           N-a fost ideea mea.           Vine de la personalitatea digitală feminină a anului, fondatoarea site-ului "My little Paris", un concept de popularizare a unui plan simpatic de acţiune săptămânal în Paris.           E o complicitate. O armată de furnicuţe caută cele mai simpatice şi originale lucruri în Paris, pe urmă ţi le trimite sub formă de scrisoare

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-21138447656495062362012-02-10T03:49:00.000-08:002012-02-10T06:41:12.061-08:00

          De când mă ştiu mă traversează spiritul de justiţie. Probabil fiindcă într-viaţă anterioară m-am trezit deseori cu vreo sabie de carton în mână să împart bomboane cu vişine la trei guri pofticioase. Şi caramele de gumă de mestecat înainte să apară în România, că-mi adusese tata din Germania. Gurile ? A mea şi a prietenelor, că fraţi sau surori nu s-a nimerit, cu regret. (Incursiuni în

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-40376623503056174482012-02-09T01:32:00.000-08:002012-02-09T09:48:43.599-08:00

          Coluche, unul dintre comicii extrem de îndrăgiţi ai francezilor, a promovat un umor sarcastic şi liber, atacând multe tabuuri ale societăţii franceze. Enervat ca noi toţi de fanfaronada actului politic, s-a prezentat chiar şi la alegeri, autointitulându-se "candidat nul", doar ca să-i sâcâie şi pe cei de dreapta şi pe cei de stânga, cu sloganul "Bleu, blanc, merde". Şi tot el a spus că

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-89309950552940175542012-02-07T00:20:00.000-08:002012-02-07T08:40:13.529-08:00

sursa foto:                               http://season1.fr/5479/level-26-par-anthony-zuiker-le-createur-des-experts/          Unii dintre voi aţi văzut CSI: Crime Scene Investigation. Personal, consider discutabilă ideea de serial, datorită faptului că poate cădea foarte uşor în forţare, kitsch şi se perimează uşor. Cam la fel ca şi continuările filmelor de lung metraj de succes. Un caz de

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-41652634915699944632012-02-03T05:21:00.000-08:002012-02-03T05:21:29.357-08:00

                                                      Sursa foto: http://fessebook.wordpress.com/                                                               Mai grăitor de-atât nu cred că putea cineva să-mi exprime părerea despre Face-de-bouc, Fesse-de-bouc sau, pentru "purişti", Faţă-de-buci. Enjoy !

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-14191972438903415092012-02-02T03:08:00.000-08:002012-02-02T11:05:22.787-08:00

          Turiştii reprezintă un soi de specie aparte.           Oamenilor le plac clasificările, aşa îşi ordonează ei lumea sistemic în minte. Pornesc de la detaliu în galop spre generalizare. Eu nu voi generaliza aici, ba dimpotrivă, voi încerca să separ din mulţime acest "ştrumf" mititel cu rucsacul în spinare, aparate foto de gât, pantofi de sport în picioare, ochelari de soare, bidon cu

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-42114604582450183932012-01-31T01:42:00.000-08:002012-01-31T01:50:12.668-08:00

          Un năduf pe un blog unde am poposit o clipă mi-a readus în memorie un citat din Mark Twain:            "Când un german plonjează în oceanul frazei, îl mai prinzi pe malul celălalt, cu verbul în gură".  Păi nu ? Cei ce au învăţat germana îşi amintesc lungile liste cu verbe neregulate, cuvintele compuse şi topica alergătoare a frazei în care, ca să pricepi ceva, zburai la final ca să vezi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-50357087216756517192012-01-30T01:49:00.000-08:002012-01-30T01:55:40.786-08:00

           De-un timp încoace, fiinţez pieziş. Oblic. Costiş.  Ponciş. Păliş. În curmeziş. Pieptiş. Diagonal şi priporos. Râpos şi înclinat. Îndurerat. Plecat şi amărât. Mâhnit chiorâş. Chiondorâş şi povârnit. Înţepenit. Trist şi şoldiş încremenit. Acut şi îndoit. Cenuşi de iarnă îmi cântă la geam. Bradul e acelaşi, poate mai mare ca acum un an. Dar. Îmi arată. Un orizont mort, cenuşiu, cordiş.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-64903705450509297022012-01-25T00:42:00.000-08:002012-01-25T01:09:39.974-08:00

      Am şi eu idei preconcepute, ca toată lumea. Dar cum unii spun că am mania contrazicerii, când nu mă contrazice nimeni, mă contrazic singură, din pasiune pentru dialog. Dincolo de glumă, dialogul mi se pare întotdeauna important, fireşte, cel civilizat, fără zbierete, pumni în masă şi jigniri. Astea sunt argumentele celui care... n-are argumente. Eu prefer să discut, chiar şi temele

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-5073993595578106282012-01-20T06:35:00.000-08:002012-01-20T06:44:05.497-08:00

         Ce se întâmplă, monşer, cu oamenii, de nu mai au timp să comunice ? Socializăm de pe WC, cu telefonul sau iPod-ul în mână, prescurtăm comunicările şi viaţa în convenţii şi abrevieri, ne facem butoane pentru toate alea (abia aştept să mă stric de râsu-plânsu când o să dea vreunul din echipa Facebook din puţul gândirii butonul cu "lol", "non-lol" sau cu "du-te dracului" ) şi trăim pe fugă.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-12432837827590470912012-01-16T06:20:00.000-08:002012-01-17T08:50:13.218-08:00

          Nu fac parte dintre ipocriţii care, dacă pleacă din România, încep să-şi renege rădăcinile şi, cu atât mai puţin limba.( Poate fiindcă fac parte din tabăra "ălora cu literele", nu din a celor cu cifrele...) Nu-mi place nici să comentez fapte despre care am informaţii din auzite, din presă sau din părerile altora. Pot cel mult să-mi dau cu părerea în privinţa asta, dar va fi o părere

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-69927669178654497772012-01-10T02:49:00.000-08:002012-01-10T02:52:22.335-08:00

...O zi gen "ia şi cocoaşa asta", ba chiar mai multe, că tot că le duci. Îndesată într-una în care orele sunt ani deghizaţi, minutele sunt ore deghizate, iar secundele sunt minute deghizate. Totul, deghizat în cineva care umblă rar, vorbeşte sporadic, iar când o face, rupe zăgazurile şi munceşte prea mult, ca să uite de cocoaşe şi secunde, minute, ore şi zile.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-77093010717263849332012-01-09T04:10:00.000-08:002012-01-09T04:10:48.400-08:00

          Unii au gândire metaforică. Alţii una binară, în cifre. Cei cu gândirea metaforică se simt privilegiaţi fiindcă pot nuanţa nebănuita bogăţie a vieţii. Cei cu gândire pozitivist-binară se mândresc cu esenţializarea şi precizarea ei. E o dispută aici oare ?         Că "pozitiviştii", cei din a doua categorie, pot fi sensibili, nu o neagă nimeni. Dovada cea mai frumoasă sunt fractalii,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-57915730608098554312012-01-04T06:01:00.000-08:002012-01-04T11:20:34.289-08:00

          Din afară, e amuzant. Din interior, e agasant. Până la urmă, a fost o aventură în seara de Revelion.           Trenul Intercity Paris-Normandie, cu plecare din gara Saint-Lazare, o "garnitură vetustă" după exprimarea unui agent SNCF, porneşte la 17:45 către Normandia, via Lisieux. Primul hop apare la 12 km de Paris, în Yvelines. Mecanicul anunţă prin staţie o întârziere nedeterminată.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-90272728651582027412012-01-02T02:06:00.000-08:002012-01-03T02:16:15.499-08:00

          Kanako Kuno surprinde esenţa parizienilor. Şi mai ales a parizienelor. E o ilustratoare japoneză. Ca mulţi alţii, şi ea e o pariziană prin adopţie şi, din câteva linii, surprinde cu mare fineţe fiecare aspect insolit al Parisului, oraşul care nu doarme niciodată, oraşul cu parfum neschimbat de atâta vreme, oraşul-luminilor, oraşul care nu îmbătrâneşte, oraşul zilnic în avangardă,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-36656003817601845472011-12-30T06:31:00.000-08:002011-12-31T00:53:48.990-08:00

Acasă... E o idee care m-a frământat citind pe un alt blog despre cineva care a schimbat cu imaginaţie şi afecţiune categoria gramaticală a acestui adverb, substantivându-l, transformându-l în "acasă, acase" şi aşezându-l sub brad, la propriu, sub formă de căsuţe luminate. În spatele simpaticului umor se ascundea dorul ancestral al românului pentru spaţiul lui privat, locul unde el e gazda şi îşi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-21447483979428238702011-12-28T02:05:00.000-08:002011-12-28T02:07:09.704-08:00

(desen de Leon Lhermitte, reprodus în La France pittoresque) Obiceiul vine din nord. Iniţial, era o sărbătoare a focului şi luminii, Licht pentru germani, Yule Log, focul solstiţiului din pădurile druizilor şi celţilor. Peste fondul "păgân" s-a suprapus din nou stratul creştin, cu Sfânta Lucia. Sensul sărbătorii a rămas acelaşi, o sărbătoare a luminii, simbol al continuităţii vieţii şi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-26301320322793540342011-12-27T02:13:00.000-08:002011-12-27T02:13:38.655-08:00

Casa Capşa, construită în 1852, era simbolul înaltei societăţi româneşti moderne. Era locul preferat al scriitorilor şi poeţilor, al ziariştilor, al elitei politice româneşti, ca şi al celor mai frumoase şi mondene femei. Fraţii Capşa au fost cei care au înlocuit gastronomic izul oriental cu parfumul occidental în Bucureşti, cei care au făcut trecerea de la baclava şi sarailie la cofeturi,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-11558373823695625642011-12-26T08:25:00.000-08:002011-12-26T08:25:19.904-08:00

...Reşedinţa lui Moş Crăciun e controversată la scandinavi. Norvegienii spun că locuieşte la Droeback, la 50 km de Oslo, suedezii la Gesunda, la nord-est de Stockholm, danezii, în Groenlanda, iar finlandezii, în Laponia, în oraşul Rovaniemi. Ultimul loc e cel mai răspândit în lume în prezent, Laponia, ţinutul lui Moş Crăciun. Odinioară, capra de Crăciun, Julbock, era cea care

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-54282232205409674792011-12-25T04:01:00.000-08:002011-12-25T04:01:02.181-08:00

În Grecia, Crăciunul vine cu biscuiţi, prăjiturele şi fursecuri. Deşi se produc industrial, fiecare familie se mândreşte cu reţeta ei. "Meli" în greacă înseamnă miere. Mierea simbolizează dulceaţa vieţii, iar nuca, începutul noului an. Aşadar, melomakarona sunt nişte mici prăjiturele cu miere, care mai nou cuprind şi pepite de ciocolată. Zahărul care le acoperă simbolizează zăpada.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-51325175221222329002011-12-20T23:26:00.000-08:002011-12-20T23:27:44.640-08:00

Totul a început prost. În 1832, prinţul Metternich a cerut un desert special pentru invitaţii de marcă pe care-i avea în acea seară. Dar maestrul cofetar era bolnav. Importanta misiune a trecut pe umerii unui tânăr ucenic de 17 ani, Franz Sacher. O răspundere grea, dar încununată de un succes indubitabil. N-au rămas prea multe detalii despre reţeta care e păstrată şi astăzi cu gelozie, deşi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-54400640684525477572011-12-19T23:20:00.000-08:002011-12-19T23:20:54.296-08:00

Fireşte că aş fi putut vorbi despre rulada sub formă de buturugă de Crăciun, comună Franţei şi Belgiei, dar prefer să scormonesc puţin în istorie şi tradiţie şi să mă refer la un desert tradiţional, oferit copiilor belgieni în dimineaţa de Crăciun. Tradiţia datează din secolul al IX-lea. E un cozonăcel împănat cu pepite de ciocolată, care se mai numeşte şi pâinea lui Iisus,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-51131861692514849372011-12-18T04:32:00.000-08:002011-12-18T05:34:03.936-08:00

Ca şi la români, sărbătorile de iarnă la estonieni sunt un amestec fascinant de mituri păgâne şi creştine, un balans ritual între magie şi spiritualitate. Cuvântul joulud, care înseamnă Crăciun în estoniană, e de provenienţă scandinavă. Scandinavia şi Estonia sunt singurele ţări din Europa în care se foloseşte un cuvânt precreştin pentru naşterea lui Iisus. În unele locuri din sudul Estoniei se

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-7754060827258019402011-12-17T09:43:00.000-08:002011-12-17T09:43:04.033-08:00

Ciocolata elveţiană nu mai are nevoie de reclamă şi descrieri. E o emblemă prea cunoscută. Dar de Crăciun, în Elveţia se pregătesc o sumedenie de biscuiţi, care mai de care mai festivi. Ce poate fi însă mai festiv decât ciocolata ? Ce arome ne-ar putea învălui simţurile cu o plăcere mai calină şi mai ameţitoare ? Câtă euforie e în ciocolată ? Cine n-ar vrea să ajungă astfel la stele ? Ei

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-58354818329429268182011-12-16T01:52:00.000-08:002011-12-16T01:52:10.765-08:00

Deşi forma finală a apărut în epoca victoriană, faimosul pudding englezesc a apărut prin 1420, provenind din două surse diferite. Iniţial nu a fost un desert, ci o formă de conservare a cărnii la sfârşitul sezonului, când multe abatoare lucrau în exces, datorită penuriei de furaje. Carnea era stocată în saci de pânză, alături de fructe uscate, care acţionau ca nişte conservanţi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-70440581537387906032011-12-15T05:08:00.000-08:002011-12-15T05:08:13.869-08:00

E un desert de Crăciun de origine toscană, mai precis din Sienna. Originea e foarte veche, din Evul Mediu, când se numea pâine aromată, pâine cu miere sau "pan melato". În secolul al XIII-lea, odată cu sosirea condimentelor orientale, aromele sporesc. Se folosea chiar şi piperul, ceea ce face posibilă apariţia unei variante numite "panpepato". La origine era pregătită în mânăstiri,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-18992499941861523412011-12-13T01:48:00.000-08:002011-12-13T01:48:27.947-08:00

În 1895, maestrul ciocolatier din Chambéry Louis Dufour a rămas fără materie primă pentru bomboane şi specialităţi de ciocolată la sfârşitul anului. Refuzând dezonoarea de a împrumuta de la confraţii săi, Dufour a avut o idee genială. A amestecat ganache de ciocolată cu vanilie, a făcut nişte bile pe care le-a scufundat în ciocolată topită şi le-a tăvălit în cacao pudră. Astfel s-a

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-64953423622259456332011-12-12T10:30:00.000-08:002011-12-13T00:52:19.349-08:00

Se pare că această prăjitură are o origine disputată. O legendă spune că adevărata prăjitură Pădurea Neagră a fost inventată de un eunuc, într-o ţară orientală care nu cunoaşte crema, ci doar blatul de cacao însiropat cu lichior de vişine, plus vişinele de decor. Ceea ce nu explică legenda e cum de a ajuns vişina în Orient... Cea mai plauzibilă localizare e totuşi în Germania, în regiunea de

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-9204513078891671942011-12-10T08:58:00.000-08:002011-12-10T08:59:02.974-08:00

...Numărul 3, numărul 7, numărul 9. După doi paşi de la intrare ne primeşte un univers uluitor. Uşa mică nici nu te lasă să bănuieşti spaţiul din interior, cu trei săli expoziţionale fluide mari, în care încap şi războaiele de ţesut, cu un bar de lemn integrat în spaţiul expoziţional. Coşuri contorsionate cu toarte de lemn curbat natural, pline cu tărtăcuţe vopsite în alb şi negru şi bobine de

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-76288475409195989842011-12-03T08:44:00.000-08:002011-12-03T08:50:39.717-08:00

În prezent, e un bulevard al eleganţei. Pe la 1770, era o alee cu ulmi, plantaţi din ordinul coroanei, cu un uşor aer lubric, din cauza denumirii de "Aleea văduvelor", fiindcă aici existau locuinţe şi hoteluri pentru întâlnirile galante ale văduvelor bogate. Acum e locul unui comerţ de lux, iluminat pe toată lungimea de 600 de metri, care cuprinde firme ca Chanel, Dior,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-25192121250022246582011-11-25T02:21:00.000-08:002011-11-25T02:21:48.808-08:00

Nu e prea mare şi la început ai impresia că e cam pretenţios, din cauza culorilor sobre, în toate nuanţele de ciocolată şi cafea. Palmierul din mijloc e mândria lor, cu atât mai mult cu cât e natural. E un fel de prietenul tuturor şi ulterior am aflat că e o onoare să ai masa de lângă el. Mie mi se părea mai degrabă că mă împiedică să văd ce scrie în meniu, care etala titlurile în

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-30407945791608253302011-11-24T01:24:00.000-08:002011-11-24T01:26:25.309-08:00

Photo "Le Parisien" La origine, era un simplu câmp. Prin 1616, Maria de Medici se hotărăşte să facă aici o promenadă mărginită de arbori. În 1667, Le Notre prelungeşte perspectiva de la Tuilleries şi în 1709, noua promenadă la modă devine Champs Elysees. În 1724, e prelungită spre colina Chaillot, care azi poartă numele Arcului de Triumf Etoile, nodul de unde pleacă în

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-43522480514986836262011-11-18T08:09:00.000-08:002011-11-18T08:11:23.956-08:00

...Despre madeleine am mai vorbit. Poate că nu m-aş fi gândit la prăjiturica lui Proust dacă prin jurul orei cinci n-aş fi avut chef de un ceai cu vanilie. Şi câteva prăjiturele uscate, cu stafide sau cu o pudră diamantină de zahăr deasupra, câteva ţigarete de ciocolată, melcuşori cu cremă de vanilie, pătrăţele obraznice cu foi de migdale, inimioare cu dulceaţă şi nuci cu zahăr pudră şi cremă de

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-52476703834153966932011-11-11T11:07:00.000-08:002011-11-17T09:22:21.900-08:00

S-ar putea ca soluţia să fie să stai în globul tău de sticlă. Să te izolezi. În siguranţă. Între lucruri familiare. Să-ţi restaurezi echilibrul ciuntit de crize economice şi politice, personale şi "şefistice", sau de familie. Sau de repetitivitatea cotidianului, văzută din tren. Aşa că. Păşeşti în lumea ta fără colţuri. Nu dai cu capul în ego-urile superiorilor care-ţi sunt inferiori, nici ale

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-45537834031532429872011-11-01T01:51:00.000-07:002011-11-01T01:51:33.808-07:00

Foşnet de frunze, culori în lumina blândă intens contrastantă, paletă irepetabilă. Ultima zi de octombrie în roşu şi aur, post-scriptum-ul soarelui, cum spunea un poet. Vârtej de culori în ordine şi simetrie à la française, cu sclipiri încremenite într-un azur incredibil, o zi uitată de timp. Ne ascundem de oameni în labirintul grădinii palatului de la Versailles, mă retrag din

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-73223045928334164652011-10-27T08:42:00.000-07:002011-10-28T01:19:42.198-07:00

Comisarul Maigret s-a născut la Paris. Autorul lui, Georges Simenon, s-a născut însă în Liege, în Belgia, pe strada Leopold, la numărul 26. Un personaj francez al unui autor belgian. Cine nu-l cunoaşte pe personajul solid, osos, musculos, cu pălărie fleşcăită şi "o pipă înşurubată parcă în maxilar" ? Probabil cel mai bine l-a întruchipat Jean Gabin, dar aceasta e altă felie a unei

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-60978606424750675332011-10-16T03:52:00.001-07:002011-10-16T04:12:23.089-07:00

   Toamna din suflet. Toamna de suflet. Toamnă de culori. Toamnă cu viori. Toamnă de viaţă nouă.Toamnă lâncezită. Toamnă cu parfum de chiparoase. Toamnă cu licori nobile. Toamnă cu lumină lină. Toamna cu tine. Toamna cu mine. Toamnă de dor. Toamnă simplă. Toamnă cu coţofene. Toamnă cu jind de evadare. Toamnă neîncrezătoare. Toamnă prudentă. Toamnă cu cuvinte. Toamnă cu contururi rectangulare

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-73272410985946242272011-10-11T07:15:00.000-07:002011-10-11T08:23:40.776-07:00

      Îl cheamă Marcel. E un "motan" modern, cu aparat foto. Specialitatea lui ? Fotografiază acoperişurile "monştrilor adormiţi" ai Parisului, noaptea. Sau foarte devreme în zori. Ca să-i surprindă, cum spune el, în pijamale, cu scufiţă de noapte. A dormit pe acoperişul muzeului Orsay, a băut şampanie pe cel al Luvrului şi era să cadă de pe Opera Garnier.        Îl regăsiţi în totalitate aici:

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-55749966845853968582011-10-09T06:23:00.000-07:002011-10-09T06:23:55.533-07:00

      Nicicând nu treci prin aceeaşi stare de singurătate. Vântul pustiului. Suflând şuier rece. Peste gândurile tale. Peste degete amorţite. Peste vorbele ne-spuse. Peste necuvinte.        Nicicând nu te simţi la fel de singur. Uneori, frigul singurătăţii se abate asupra ta în timp ce eşti în goană. În cursa ta. Lunga ta cursă spre infinit. Eşti un atom. În vidul spaţial. Gonind cu o viteză care

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-57644863782759905792011-10-01T07:16:00.000-07:002011-10-01T10:30:15.310-07:00

      ...Câteodată, viaţa se ia la întrecere cu ficţiunea şi câştigă.       Seară călduroasă de toamnă. Culori, apus de vis. Ochi pe scoarţa copacilor. Cine putea şti ce vedeau ei ? Cine putea vedea prin ei în viitorul apropiat ? Noaptea a venit cu paşi de pisică de catifea. Pentru prima oară, traducerea era terminată. Tastatura tăcea. În faţa mea se derula un film poliţist prăfuit şi previzibil.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-58927475398351119622011-09-29T00:16:00.000-07:002011-09-29T00:16:36.896-07:00

                                            Când joci şah cu umbra ta şi pierzi, câştigă trecutul.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-5372817419618246812011-09-25T06:10:00.000-07:002011-09-25T07:22:25.254-07:00

      Din fericire, privirea nu mi se loveşte de beton. Din fericire, brazii, frasinul şi stejarul ascund clădirea leneşă, cu patru niveluri din faţa ferestrei. Din fericire, azi e vreme de lene de toamnă. Acum înţeleg pisicile. Îmi vine să torc şi să mă întind în lumina mierie, răsfirându-mă în funigei spre trecutul cu must de căpşunică şi mititei la mustărie în Bucureşti, sau spre viitorul

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-90189063887470440462011-09-18T03:37:00.000-07:002011-09-19T00:19:18.913-07:00

      Într-o lumină nostalgică şi languroasă, septembrie se despleteşte pe străzile Parisului.       De sus, esplanada Turnului Eiffel e o îmbrăţişare a Palatului Chaillot, care găzduieşte în aripa Passy Musee de l'Homme, antropologica aventură pe care o aştept de mult, după lunga renovare până în 2012, apoi Musee de la Marine. De cealaltă parte, în aripa Paris,  e Muzeul Naţional al

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-37657130829372040942011-09-16T01:36:00.000-07:002011-09-16T01:51:53.401-07:00

      Artă a cuvântului. Artă a declamaţiei, a gestului, a modulării articulate. Ştiinţa delicată şi dificilă de a stârni emoţii. Arta de a ne face să urcăm pe scenă, printre personaje care se nasc, iubesc, îmbătrânesc şi mor, într-un raccourci promovat de respiraţia noastră, de emoţiile noastre, de fluturii aplauzelor noastre... Pe scurt, teatru.       În 1910, un cabaretier numit Stein crea pe

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-73500207112028243992011-09-15T06:55:00.000-07:002011-09-15T06:55:09.508-07:00

         Există voci care ne lasă impresii pe viaţă. Într-un  moment al existenţei lor, au vărsat în cuvinte tot ce simţeau şi ţi-au lăsat moştenire această energie. Care te-a marcat pe veci. Nu mai poţi şterge urma lor din inefabila ta memorie. Chiar trezit din cel mai profund somn, ai recunoaşte vocea aceea. A modulat într-un anumit fel cuvintele, le-a ales şi le-a înşirat pe portativul

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-64934678067505075092011-09-10T09:48:00.000-07:002011-09-10T09:48:28.593-07:00

      Unii spun că o mutare e ca un incendiu sau un divorţ. E ca un plasture smuls brusc de pe o rană. Îţi petreci un timp umplând cu fărâme din tine şi din cei dragi anumite spaţii. Apoi, silit sau de bunăvoie, te desparţi de ele. Sigur că iei după tine fotografiile, mobilele, hainele şi decoraţiunile. Nu poţi însă lua cu tine ce ai trăit, ce ai văzut, ce ai simţit între acele ziduri. Nu poţi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-67706557347223893042011-09-09T01:39:00.000-07:002011-09-09T01:39:59.066-07:00

           Când te pregăteşti conştiincios pentru o surpriză şi totul iese pe dos. Invers. Cu susul în jos. Contrar. O baltă de banalitate în loc de ieşirea din cotidian. Mâl în loc de nisip fin. Miros de cantină în loc de boare de parfum. Ghişeul închis. Ploaia în loc de soare. Pana de cauciuc. Magazinul închis. Restaurantul în renovare. Drumul în reparaţie. Vecinul care ţi-a ocupat locul de

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-67165316035856031072011-09-07T03:57:00.000-07:002011-09-07T04:11:00.611-07:00

      A venit iar. Să-mi aducă aminte de defecte. Să mă legene în muţenie. Să-mi pieptene doruri. Să-mi ia libertatea. Să mă amorţească. Să-mi atârne înfrigurări de umeri. Să-mi lege picioarele cu fuioare de fum. Să-mi descânte. Să mă cotropească. Să-mi ia cheful şi liniştea. Să mă lase în suspensie deasupra unui abis, gâfâind. A tânjală. A dor. A fluidă culoare diluată. A regrete. A fugă. A ducă

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-21200268049788356722011-08-29T02:39:00.000-07:002011-08-29T02:43:27.704-07:00

       În 1641, Nicolas Fouquet achiziţionează un castel părăginit şi neînsemnat la Vaux-le-Vicomte şi demarează un amplu proiect de restaurare şi înfrumuseţare, în timp ce cumpără terenuri în jur. Apelând la bagheta magică a arhitectului Le Vau, a tapisierului Le Brun şi a genialului arhitect peisagist Le Notre (acelaşi care a creat grădinile de la Versailles) el transformă pe parcursul a 20

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-81208385947135370602011-08-25T02:26:00.000-07:002011-08-25T02:26:44.760-07:00

         E neagră, e un pretext de poveşti şi întâlniri, iar aromele se ridică în volute îmbietoare combinate cu vanilie, rom, lapte sau frişcă, într-o invitaţie la dans printre cuvinte. E cafeaua de dimineaţă. Locul ? "Le Petit Pont". Ora ? 8:30 dimineaţa. Perioada? O zi de vară. Când m-ai trezit dimineaţă să mă întrebi dacă vin cu tine să bem cafeaua la Paris, am acceptat ca prin vis. Chiar

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-89690445183897660762011-08-24T05:22:00.000-07:002011-08-24T05:33:42.698-07:00

          Odată am iubit, am crezut că voi fi iubit, dar nu am fost iubit. Nu am fost iubit dintr-o singură mare pricină – fiindcă nu trebuia să se-ntâmple. M-am consolat revenind în soare şi sub ploaie, aşezându-mă din nou pe pragul casei mele. Până la urmă, câmpiile nu sunt la fel de verzi pentru cei iubiţi cât sunt ele pentru cei neiubiţi. (F. Pessoa)     Câteodată, în timp ce ţi se întâmplă

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-25798429962895049462011-08-20T05:16:00.000-07:002011-08-20T05:23:09.664-07:00

... Rotterdamul n-are personalitate. O îngrămădeală de buildinguri căţărate unele peste altele într-o cacofonie modernistă universală, era un cor care nu ne spunea nimic. Un fel de polifonie cacofonică, fără un fir limpede şi fără sentimente. L-am lăsat baltă şi am fugit în Bruges. Aici ne-au primit alte canale, cu căsuţe de lemn pe care se caţără flori şi iederă, cu câini leneşi la fereastră, cu

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-16155615479448637822011-08-17T11:34:00.000-07:002011-08-17T11:34:12.679-07:00

...de gând, de trecere, de mister, de nostalgie, de întrebări, de mirări, de invitaţie, de interdicţie, de dulce lumină, de tânguire, de lene, de dorinţă, de vis, de culoare... Porţi.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-81466344483321512982011-08-16T03:06:00.000-07:002011-08-17T00:11:01.752-07:00

                                                                    Un oraş născut în secolul 13 într-o mlaştină pe cursul râului Amstel a ştiut să domine apa, a creat o reţea de canale şi a devenit, nici mai mult, nici mai puţin decât "Veneţia nordului". În Olanda, "ţara plată", cum spune Jacques Brel, ţara viciilor, a saboţilor, a canalelor şi brumelor, a morilor de vânt şi a caselor de turtă

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-19583195213421201042011-08-11T06:20:00.000-07:002011-08-11T06:20:06.955-07:00

      Suntem plămădiţi din emoţii. Poate de aceea, înainte de cuvinte, ne-am exprimat din gest, din sunet şi culoare. Interesant e că azi, prezentul agitat al societăţii aşa-zis moderne, aşa-zis contemporane, în realitate una brutală, a schimbării, a trocului, a posesiunii şi a scrâşnetului violenţei, a inversat totul. A adus cuvintele în prim-plan, surghiunuind restul pe plan secund, într-un

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-79235228140061016062011-08-03T12:32:00.000-07:002011-08-03T12:42:23.698-07:00

 ...Ameţeală. Plictiseală.Telefoane. Monitoare. Taste. Cafele. Cuvinte. Silă.  Sastiseală. Nechef. Praf. Febră. Lene. Siestă ? Inutil. Paşi. Voce. Neplăcere. Hârâială. Pisălogeală. Dor. Hoinăreală. Iarbă. Cer. Apă. Zgomote. Naturale. Foşnit. De. Frunze. Lipsă. De. Cuvinte. Croncănite. Reproşuri. Mormăieli. Dor. De. Clipoceală. Dor. De lină lumină. Dor. De. Zăcut. În dulcea lumină a unei

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-89200533183743557202011-08-01T08:11:00.000-07:002011-08-01T08:11:29.640-07:00

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-29850944679397305402011-07-31T09:29:00.000-07:002011-07-31T09:29:00.979-07:00

                 Crede cineva oare în case bântuite ? În apariţii şi spirite ? În încălcarea pragului dintre lumi ?       ...Are şi Parisul, ca toate oraşele, casele lui bântuite. Cea mai cunoscută şi mai sumbră pare a fi cea de pe Avenue Frochot, la nr 1. E o casă cu ghinion, spun muncitorii care au lucrat la renovarea ei. Unul dintre ei credea că şeful lor se plimba pe acolo, deşi în momentul

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-61668168974714617462011-07-25T08:04:00.000-07:002011-07-25T08:05:30.730-07:00

          Uneori, între ploi nesfârşite, îmi doresc fragi cu licurici, turtă dulce, o căsuţă de brad cu miros de pădure, hârtie, creion şi o buclă temporală doar a mea. Şi, poate, un câine. Cred că în pădure, ploaia e mai uşor de suportat.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-79529342673659565112011-07-20T11:52:00.000-07:002011-07-20T11:52:40.466-07:00

      Nu sunt fanul senzaţiilor tari. Nu mă dau în vânt după montagne-russe, nu-mi place să ţip cu capul în jos în lupinguri nebune sau să cad în gol, lăsându-mi stomacul în urmă. Îmi place însă să mă plimb cu bărcuţe prin imperiul marionetelor din "Piraţii din Caraibe" sau cu gondola prin "Casa bântuită", să mă plimb cu trenuleţul pe insulă şi pe sub lac, ba chiar să devin şi pilot

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-36592391755663227332011-07-12T12:31:00.000-07:002011-07-12T12:47:30.922-07:00

     Câteodată te tufleşte aşa, un fel de lehamite. Verbul ăsta e foarte sugestiv. E perfect. E onomatopeic şi înseamnă a arunca la întâmplare şi inestetic pe cap, o căciulă. Cam aşa m-a lovit şi pe mine lehamitea. Ca o căciulă care mi-a strâmbat ziua, din cauza unei virgule controversate şi a unui "faux ami" dintr-o traducere. Uneori, când vorbeşti în franceză,  traduci din engleză şi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-71695614264988034722011-07-06T03:12:00.000-07:002011-07-06T03:12:10.184-07:00

      S-a încheiat un an de atelier de literatură. S-a încheiat cu o plachetă publicată şi un CD pus în vânzare la târgul local tematic anual. Placheta e un mozaic de cuvinte, fiecare dintre noi exprimând câte un punct de vedere, după ce am vizionat un scurt-metraj de animaţie de Serge Avidikian, premiat la Cannes, "Chienne d'histoire".      Ultimul nostru joc de cuvinte a rămas imortalizat în

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-42877243547541537972011-07-04T09:53:00.000-07:002011-07-04T11:11:29.621-07:00

          Uneori, mă fascinează câte o casă. Nu e neapărat de lux, nu e neapărat modernă, nu e decât un personaj care vorbeşte în faţa mea. Îmi spune o poveste şi eu o aud ca printr-un perete de vată. Ştiu că spune ceva, ştiu că vrea şi poate să comunice, dar nu ştiu ce. În spatele zidului de faţadă e ascunsă o poveste. Sau mai multe într-una singură, ca mozaicurile din ocheanul copilăriei. Îmi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-87280674960354666982011-06-28T02:19:00.000-07:002011-06-28T02:20:23.316-07:00

...A fost o duminică cuminte, cu mult soare şi poftă de petrecut o lene pisicească sub un copac. Ne-am urnit aşadar la 19 km de Paris, la Ecouen. La doi paşi de gară începe drumul prin pădure.  Soarele desenează stropi de lumină printre pete de umbră şi deodată lăsăm în urmă căldura insuportabilă. Pădurea de fagi, stejari şi tei foşneşte încontinuu, iar pe jos ţâşnesc guşteri şi şopârle mari,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-22095774798726325782011-06-21T01:16:00.000-07:002011-06-21T01:16:06.462-07:00

      Dezlănţuită, păgână, magică şi plină de viaţă, a venit din nou. Ne scutură cu furtuni şi ne scaldă în soare, râde cu norii şi cocorii, uită furia în câteva clipe ca să ia totul de la capăt, fiindcă e nebună şi frumoasă: Vara. La solstiţiu, druizii şi magii de altădată adunau plantele cu virtuţi magice. Mai ales cele adunate la miezul nopţii, ierburile şi plantele păstrau în seva lor forţa

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-78056431181298495832011-06-17T03:33:00.000-07:002011-06-17T13:28:44.103-07:00

      Când intri în restaurantul "Oyez ! P'axoa", ai senzaţia că te desprinzi puţin de realitatea înconjurătoare şi plonjezi într-o lume colorată şi specială, a bascilor. Culorile sunt peste tot, de la interiorul cu câteva mese, străjuit de ikurinna, drapelul basc arborat cu mândrie, la mese şi bineînţeles, în farfurii.        Simbolurile drapelului, am aflat ulterior, sunt două cruci pe fond

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-44312939832654272142011-06-15T05:17:00.000-07:002011-06-15T05:17:17.851-07:00

      Întotdeauna m-am întrebat unde se duc iubirile pierdute. Nu cele care se transformă din pasiune în banal, nici cele care încep banal şi sfârşesc banal. Marile pasiuni, cele care retează picioarele, taie aripi şi opresc respiraţia sufletului. Cele care unesc pentru câteva luni sau câţiva ani doi oameni aleşi şi norocoşi, apoi îi abandonează şi... Şi ? Unde se duc să moară ?           Ce s-a

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-48363246746172853512011-06-13T10:17:00.000-07:002011-06-13T10:17:04.094-07:00

       ...Seară. Autostradă udă. Lumini. Ploaia se aruncă cu capul în parbriz. Luminile strălucesc o clipă în picături şi şiroiesc la vale, împinse de viteză. Clipele mele, de asemenea. Sunetele pe care le auzim, imaginile pe lângă care trecem, gesturile pe care le facem, cuvintele care n-au fost spuse sunt unicate. Nu se vor mai repeta. Pernod. Chronopost. Pathé. Toys R Us. Vignes des Loups.Les

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-3625795643075606732011-06-10T03:40:00.000-07:002011-06-11T06:37:08.536-07:00

      ...O seară cu parfum de Caragiale cu ironia îndulcită de tuşe minulesciene şi accente a la Păstorel Teodoreanu poposeşte în plin Paris. Culorile vin din nostalgii impresioniste. Cuvintele călătoresc repede, dinspre recentele impresii din Spania spre portretele necunoscuţilor ce ne înconjoară. Muzica leneveşte spre noi din anii '80, trecătorii se împart între turiştii de pretutindeni şi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-61677968026923552612011-06-03T13:08:00.000-07:002011-06-03T13:12:33.755-07:00

      Una dintre cele 12 munci ale lui Hercule era să culeagă merele de aur din Grădina Hesperidelor. Merele de aur erau de fapt portocale. Culoarea lor a impresionat până şi zeii. Portocalul dulce şi mandarinul provin din China. În Europa, în mod paradoxal, portocalul şi mandarinul pătrund prin sec. al XVI-lea, după descoperirea drumului Indiilor prin sudul Africii. Treptat, portocalii ajung în

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-21059112295356416482011-05-31T10:03:00.000-07:002011-05-31T10:07:39.097-07:00

      Blazonul catalan, spune legenda, s-a născut în cavalcada bătăliei conţilor de Barcelona contra normanzilor. Împăratul franc Ludovic cel Pios a cerut ajutorul contelui Guifred el Pelut în lupta contra normanzilor. După o bătălie cruntă încheiată cu victoria francilor, contele Guifred a fost grav rănit. Împăratul franc, pentru a imortaliza curajul contelui catalan, şi-a înmuiat mâna în

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-88232788325381671482011-05-30T01:02:00.000-07:002011-05-30T06:01:53.489-07:00

      În 138 î.Hr, civilizaţia romană înfiinţa Valentia, provincie care a devenit ulterior Valencia de azi. În valuri, civilizaţiile romană, maură şi creştină au creat un mozaic colorat de civilizaţie, arhitectură şi limbă de o sonoritate specială, ceva mai muzicală decât spaniola madrilenă sau catalană.       Dincolo de istorie, de conflictele cu maurii, de vizigoţi, de instalarea creştinismului

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-59549245932577389572011-05-20T04:49:00.000-07:002011-05-20T04:49:21.135-07:00

      ...Febrilitatea plecărilor, nerăbdare, anticipare, nuanţe, previziuni, dor de chiot, minimalism, muncă, ultima misiune, ultima clipă, ultimele cuvinte, ultimul bagaj, ultimele aranjamente, ultimele întrebări, dor de ducă, dor de salt peste timpul drumului, curiozitate, nebunie, şapteziledevacanţăaşpteptatedeunan, zâmbet, trăsnăi, gânduri, gânduri, gânduri, lumini de gând, freamăt, freamăt,

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-67199829531970560612011-05-16T01:48:00.000-07:002011-05-16T08:07:15.569-07:00

      În 1635, Ludovic al XIII-lea cedează în faţa medicilor săi de curte şi creează Grădina Regală de Plante Medicinale, Jardin des Plantes. În 1793, grădina botanică e prelungită şi îmbogăţită cu mai multe pavilioane, devenind Muzeul Naţional de Istorie Naturală.       ...În plină noapte, muzeele sunt animate. În Marea Galerie a Evoluţiei, o hală Art Nouveau uriaşă construită de arhitectul

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-89661349872299091862011-05-08T05:55:00.000-07:002011-05-08T06:04:19.815-07:00

      Victor Socaciu, un soi de cantautor care nu mai impresionează pe nimeni, s-a gândit să emită un vânt în public, ca să-şi justifice existenţa în politică. Conştiinţa lui politică găunoasă n-a găsit alt teren de manifestare decât un anumit segment al culturii, biata Cenuşăreasă în societatea românească, în realitate unul dintre puţinele domenii cu care ne putem mândri în lume. Iar marele S'O

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-6361272722555629482011-05-05T05:59:00.000-07:002011-05-05T05:59:22.309-07:00

 Surâsul este floarea bucuriei aşezată deasupra inimii.Când a ocupat prea multe inimi, iese la plimbare prin grădini.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-58189309358273507522011-05-03T02:22:00.000-07:002011-05-03T07:19:52.721-07:00

   O dorinţă de demult, aşezată cuminte în duminica de Paşti... O pajişte, un lac, liniştea, zdrenţe de soare printre crengi, păsări, oameni liniştiţi, mierea luminii, timpul liniştii, paşnică stare de fapt, picnic verde crud în parc şi cerul larg cât o inimă: Parc de Sceaux.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-89373096535610072842011-04-23T14:01:00.000-07:002011-04-23T14:01:32.730-07:00

...Aprindeţi o lumină pentru cele ce au fost şi cele ce vor fi. Salutaţi copacii şi parfumul bunătăţilor muncite, cu gândul spre lumina curată a lumii. Întoarceţi-vă privirea spre iubire şi bucuriile mărunte, întru înluminarea firii.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-5254616757517793352011-04-16T10:59:00.000-07:002011-04-16T11:04:09.091-07:00

      Am auzit, mulţi dintre noi, despre Mulan, micuţa chinezoaică vitează. Majoritatea, din desenul animat. Ceea ce nu se ştie e că e vorba despre Hua Mulan, care înseamnă Floare-de-magnolie şi vorbeşte despre o femeie care a devenit general, care a luptat în război alături de camarazii săi bărbaţi, în locul tatălui ei, care era prea vârstnic şi al fratelui, prea tânăr. În ea însăşi, Mulan adună

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-2041188683514159512011-04-12T01:54:00.000-07:002011-04-12T13:15:01.936-07:00

          Printre dunele de nisip, oamenii au construit. Dincolo de casele ce mi se par desprinse mai degrabă de  pe coline şi munţi, dincolo de brazi şi pâlcuri de mesteceni şi plopi argintii, dunele văluresc mărunt. Încă n-a fost totul cucerit. Încă mai sunt valuri de nisip, o mare încremenită sub o iarbă păioasă, înaltă şi ascuţită. Chiar dacă dă spre plajă, frontul de locuinţe cu câteva etaje

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-67419257521663677322011-04-09T11:31:00.000-07:002011-04-09T13:23:38.263-07:00

      Cine era Alexandru ? Un personaj de film, care munceşte din greu. Care trage la jug. Cu o soţie pisăloagă. Un biet aparţinător al categoriei "taci şi sapă". Care se supune tuturor convenţiilor şi cerinţelor. Un biet îngenuncheat al sorţii, condamnat la muncă pe viaţă. Printr-un concurs de împrejurări, soţia dispare. Alexandru începe atunci lungul proces de rebeliune personală. Contra muncii

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-49878882291646567492011-03-31T00:31:00.000-07:002011-04-01T01:01:38.357-07:00

     Chef de nechef. Ploaie. Freamăt fără glas. Dor. De. Disipare fără glas. Dor. De altă lume. Nişele dreptăţii s-au golit şi te-au aruncat acolo, ghemuit lângă foc. În bucătăria regelui Lear.      Flămând şi nebun, regele a plecat de mult. Dar. Mi-a lăsat cenuşa timpului, o coală de hârtie de copt, unt de spleen, câteva foi de suflet cu urme de bocanci, un pliculeţ de praf de stele, 4 ouă de

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-57814424881108667582011-03-25T12:05:00.000-07:002011-03-25T13:07:58.128-07:00

                                                                     Înainte de 1551, imobilul de pe Rue de la Huchette, la nr. 5 din Paris era un loc secret de întâlnire a rozicrucienilor şi templierilor. Din acea vreme mai există în sala cea mai de jos arme, scuturi şi, o piesă unică, păstrată cu respect şi gelozie, o centură de castitate.       Prin 1772, imobilul a devenit loc de întâlnire

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-13173395388159388282011-03-23T10:38:00.000-07:002011-03-23T10:40:10.248-07:00

      E cea mai îngustă casă din Paris. Se află la nr. 39, Rue du Chateau d'Eau. Are 1,20 m lăţime şi 5 înălţime, înghesuită între două imobile, cel cu poarta roşie din stânga şi cel cu magazinul din dreapta. Iniţial, aici era un pasaj, dar din motive de neînţelegeri de moştenire, s-a blocat orice discuţie, îndesând această căsuţă. Acum nu mai e locuită, dar pe vremea când era, la etaj era o

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-65447955951406210052011-03-16T04:25:00.000-07:002011-03-17T07:40:11.761-07:00

      ...Pe colina mea e un nebun.        Nu-i plac formalităţile. Îl gâtuie cravata, în costum stă băţ, de parcă l-ar strânge chiloţii. Îi plac jazz-fusion-ul, Barry Manilow cu "2 a.m. Paradise Cafe", Vangelis, Debussy, Frank Zappa, preludiul nr. 2 în do major de Bach, Pat Metheny bossa nova şi  Cafe del Mar. I se întâmplă des să uite să se încheie prost la vesta de jeanşi, sau să uite să-şi

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-16921975140653741932011-03-14T02:09:00.000-07:002011-03-14T02:09:18.590-07:00

      O reţea pentru frustrări, pornită din frustrarea lui Zuckerberg, un mic geniu care vinde gogoşi gen "n-am făcut-o pentru bani, voiam doar să las informaţia să curgă liber". Atât de liber, încât şeful scormoneşte întâi pe Facebook, să vadă ce date poate ciuguli, înainte să te angajeze. Încât părinţii scormonesc prin paginile copiilor, soţii prin ale soţiilor şi prietenii prin ale prietenilor

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-84081548423540700472011-03-12T08:24:00.000-08:002011-03-12T08:31:44.151-08:00

                 ...S-a scuturat de cenuşiu, şi-a pus norii la uscat, a pus vântul în coate la geam şi mi-a adus violete. Pe urmă, în drum spre atelierul "primăverii poeţilor", mi-a tras un ghiont şi mi-a pus în drum un nod de soare. Pe urmă a scos o mână de floricele în păduricea de lângă pârâu. Doar aşa, ca să vadă cum reacţionează depresiile la culori. Pe urmă şi-a luat din nou ploaia în

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-24973612401739781282011-03-08T01:07:00.000-08:002011-03-08T01:07:54.672-08:00

     Nu e bine să fii feministă. E o exagerare care limitează. Uneori, îţi dă brânci în ridicol, dacă mă gândesc la femeile care fac culturism, box sau care vor neapărat să demonstreze că sunt piloţi pe naveta spaţială, macaragii, şoferi, bodyguarzi sau altele, mai buni ca orice bărbat. Dar mă amuză nişte curiozităţi, adunate de la psihologi, psihiatri, neurologi şi alţii.      ...Să presupunem

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-40065438082532095092011-03-01T10:11:00.000-08:002011-03-01T10:11:38.230-08:00

       Magie albă. "        (Sfinte Soare, sfinte Soare, / dăruescu-ţi mărţişoare, / înlocu lor mă fereşte / de pistrui ce mă-negreşte. / Ia-mi te rog negreţele / şi dă-mi albeţele, / fă-mi faţa ca o floare / sfinte Soare, sfinte Soare”.)        Talisman. Amuletă. Obiect rotund. Simbol solar. Simbol de puritate. Argint. Viaţă. Alb-negru. Zi-noapte. Funia vieţii. Alb-roşu. Masculin-feminin.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-46976420248991337332011-02-24T06:20:00.000-08:002011-02-24T06:20:38.033-08:00

      O metropolă e o singurătate populată. Un oraş de provincie e un deşert total nepopulat. Aici trebuie să fii. Sau foarte tânăr. Sau foarte bătrân. Tânărul se hrăneşte cu viitorul. Bătrânul, cu trecutul. Între ei, prezentul răscoleşte dureros vintrele. Ca ploaia pământul reavăn. Parafrazându-l pe Mauriac. Şi. Construind familii semantice. Ascultând. Strigătele dorului. Vaietele timpului.

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-5082528524355842472011-02-23T02:32:00.000-08:002011-02-23T02:32:15.559-08:00

      Spontaneitate. Şampania gândirii. Idei formulate atât de limpede, încât au perfecţiunea cristalină a diamantului. Ies din tine. Unele, culmea, la momentul oportun. Care. Aşteaptă. În permanenţă. În jur.       Faptele de conştiinţă (conceptele) sunt asociate cu reprezentările lor lingvistice în creierul unui individ. E un fenomen psihic care devine fizic în momentul în care mesajul e

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-2066296396193741062011-02-21T05:37:00.000-08:002011-02-21T05:37:46.476-08:00

      Cuvântul este un mediator. Este un jalon care întreţine pozitiv sau negativ legătura noastră cu universul. Există cuvinte interzise. Tabuuri lingvistice. Există cuvinte cu funcţie magică, cele care deschid căi energetice şi transmit energii pozitive. Sau negative. Semiotica o dovedeşte. Fizica o dovedeşte. Artele o dovedesc.      Mişcarea e amplă şi azi, mai mult ca oricând, am simţit

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-77031124070083283642011-02-19T08:59:00.000-08:002011-02-19T09:07:05.307-08:00

       Podul Alexandre III e unul dintre cele mai frumoase din Paris. Printre bijuteriile nopţii pariziene, statuile sale de bronz aurit vorbesc despre un trecut glorios, surprins în mişcare. Scopul construcţiei acestui arc masiv era de a simboliza prietenia franco-rusă, între ţarul Alexandru III şi preşedintele de atunci al republicii franceze, Carnot. Prima piatră a fost pusă de ţarul Nicolae

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-49889358334637038132011-02-17T08:19:00.000-08:002011-02-17T08:19:06.445-08:00

     "Au înnebunit salcâmii", spunea un poet basarabean. Aici, ceva mai spre nord pe harta lumii, au înnebunit cireşii japonezi. Şi-au scos bucuria de a trăi la lumină, în văzul lumii. Nu-şi mai încap în muguri şi a fost suficient ca soarele să ridice puţin din sprânceană şi ei, ca bezmeticii, hai cu florile... Unul dintre ei mi-a aruncat în drum o crenguţă. Probabil vreo vrabie obeză a rupt-o

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-46085680846782579522011-02-14T06:29:00.000-08:002011-02-14T09:21:40.801-08:00

      Ei bine, nu, nu-mi place St Valentine. Sunt dintre cei care consideră că e un import comercial de trei lulele, trei surcele, trei chibrituri (hehe...)        Vâna creştină a mitului misteriosului şi dubiosului sfânt Valentin s-a pierdut sub povestea de dragoste kitsch care a dat naştere unei inflaţii de inimioare, trăsnăi de ciocolată şi apropouri la limita prostului gust.      Pe urmă, nu

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-10076140849898973892011-02-09T07:26:00.000-08:002011-02-09T07:30:18.813-08:00

(Foto historia.ro)                 Într-o altă lume, mai puţin zguduită de obsesia banului, aş face un studiu socio-psiho-lingvistic al denumirilor spaţiilor publice. Cu centru de interes pe umor. Magazine, restaurante, cafenele, pieţe, străzi... Pe eşantioane comparative. Să zicem, Micul Paris şi Parisul real.        Evoluţia acestora, comparând de exemplu perioada interbelică, atât de

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-62492487015565509642011-02-03T01:02:00.000-08:002011-02-03T01:02:00.424-08:00

          Pe 1 februarie a demarat un proiect ambiţios. Google Art. E un proiect de muzeu cyberian, în parteneriat cu 17 dintre marile muzee ale lumii. Ne vom putea plimba virtual prin galerii cu ajutorul tehnologiei Street View de la Google, vom putea admira peste 1.000 de opere de artă, ba chiar ne vom putea crea propria colecţie, salvând diverse detalii. Iată lista muzeelor implicate:

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-72224759288827505972011-02-01T02:31:00.000-08:002011-02-01T09:32:12.365-08:00

    Uneori, treci prin câte o spaimă care-ţi roade o felie de viaţă. Cineva ţi-o aşază în spinare ca-n bancul cu "ia şi cocoaşa asta" şi se uită din culise la tine să vadă cum reacţionezi.     Un geniu a spus cândva că viaţa e o scenă. Tu, actorul cu prea multe cocoaşe, mai încasezi una, care îţi aruncă echilibrul în aer. Încerci să te adaptezi, parezi, în funcţie de cât de bine ştii să joci pe

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3737223693629960131.post-5220368318233309232011-01-18T23:37:00.000-08:002011-01-18T23:37:06.799-08:00

      Bucureştiul are personalitate. Are flaşnetar cu pălărie melon, are spaţiu pietonal în fine îngrijit, ruinele vechii Curţi Domneşti sunt protejate în fine sub sticlă, ba chiar are ce arăta şi prin muzee. E însă cenuşiu, trist sub ceaţă, lipsit de culoare, la fel de murdar ca Parisul şi populat ca întotdeauna de oameni trişti. Criza şi efectele ei îi loveşte pe toţi, dar tristeţea românului e

Vocea-de-departehttp://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.com3