Oaia neagră

      De ce avem nevoie de o anumită dată ca să ne gândim la iubire ? De ce să aruncăm în kitsch nişte sentimente cu atâtea faţete, ca un diamant superşlefuit ascuns în mii de inimioare banale, bomboane de ciocolată, căpşune şi şampanie ? De ce acel Sf Valentin şi nu Dragobetele nostru ? De ce să ne conformăm turmei ? În fond, de ce n-ar fi ziua iubirii în fiecare zi ? A căzut cineva în falsitatea nazistă a turmei căreia îi trebuie programată iubirea, ciocolata şi şampania ? S-ar putea să vrem să-i spunem persoanei iubite ceva drag azi, sau mâine sau în fiecare zi, de ce să dăm satisfacţie unui "trebuie" general şi stupid ? De ce să suspin lăcrimos şi cu frişcă, doar fiindcă aşa-mi cresc clişeele pe micul ecran ? De ce n-aş fi eu însămi ? De ce să flutur mieros din gene cu priviri bovine în turma celor ce trăiesc în cupluri la comandă ? Azi trăim, suntem frumoşi şi buni, mâine redevenim banali şi imbecili ?
      Refuz să-mi sacrific independenţa. Creez partidul cuvintelor şi nu al clişeelor. Exist pentru comunicare. Exist la nivel de idee. La nivel de inedit. Şi nu mă supără deloc dacă turma mă şi ne izolează. Eu sunt oaia ei neagră. Eu sunt. Tu eşti. Noi suntem. Zilnic.