S-a deschis ca o pleoapă. S-a uitat la mine cu oarecare indiferenţă. Cu indiferenţa regală venită din alte anotimpuri. Eu m-am uitat la el tânjind. Cu pumnii încă îngheţaţi. Cu sufletul abia dezmorţit. Cu gândul deja în mai. Seara, în vâltori de roşu. Dimineaţa, în orgie albastră. În suflet, în dor de ducă.
4 commentaires:
Mon Dieu ..J'ai resté sans mots..
Très émouvant..
superbe imaginile...felicitari!cred ca te-ar invidia si un profesionist,pentru prima poza...
E aceeaşi fereastră, acelaşi cadru, doar că în prima poză era seară şi am coborât cadrul puţin, în a doua era dimineaţă şi am ridicat cadrul puţin. Mi-au plăcut culorile, uneori natura ne oferă nişte culori incredibile :)
Superb cer, superb scris.Si gandul meu trage puternic cu dintii de luna mai.
Enregistrer un commentaire