Între serile care sună a caprifoi şi norii cu fractali, cineva i-a spus unui suflet că-l iubeşte până la roşu. Şi sufletul acela, surprins, s-a albit, sunând a început.
mardi 22 juin 2010
Sinestezii
Kandinski a spus că albul sună ca o tăcere. Şi ca un început. Parfumul tău sună ca geamătul pădurii. Tristeţile statice sună a praf. Lumina din frunze la "ora mea" sună a libertate. Aroma caimacului sună a cafea cu trecut. Strivit între gene, albastrul crud al cerului sună a vară.
Între serile care sună a caprifoi şi norii cu fractali, cineva i-a spus unui suflet că-l iubeşte până la roşu. Şi sufletul acela, surprins, s-a albit, sunând a început.
Între serile care sună a caprifoi şi norii cu fractali, cineva i-a spus unui suflet că-l iubeşte până la roşu. Şi sufletul acela, surprins, s-a albit, sunând a început.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
4 commentaires:
Ce frumos!mi-ai adus aminte de comparatia fiicei mele,cand ii spuneam ca vreau sa stiu cat de tare ma iubeste ea.. ma iubea pana la cer si inapoi cand era micuta...ce emotionant cred ca a fost pentru tine sa stii ca a ales culoarea iubirii!inocenta lor te da gata!cunosc sentimentul.
Din tot acest tablou spectral sinestezic lipseste negrul. Albului, inceputului i se interpune mereu negrul, sfirsitul, pentru ca orice lucru are un alb si un negru.
Ce senzatie ii poti asocia negrului?
Negrul inseamna lipsa culorii, deci implicit ar trebui sa insemne lipsa senzatiei insasi.
In mod normal cind cineva ii spune unui suflet ca il iubeste pina la rosu, sufletul acela, surprins, se inroseste, arzind. Cu cit iubirea este mai intensa, cu atit culoarea flacarii se deplaseaza spectral catre partea superioara a spectrului, dinspre rosu, catre portocaliu, apoi albastru si apoi catre violet.Chiar inainte de a atinge albul sufletul se stinge, sunind a sfirsit.
Pentru mine negrul e cel care suna ca o tacere, albul e sunetul imediat urmator exploziei care da nastere culorilor si senzatiilor aferente.
@Liviu Vacariu - Negrul nu înseamnă lipsa culorii, ci a luminii. N-aş zice că e lipsa senzaţiei, ci haosul lor. E o dezordine. Apoi, albul vine să ordoneze câte ceva, adăugând lumină şi apoi culoare. Da, între dezordine şi ordinea culorilor, vieţuim.
Da, negrul inseamna lipsa luminii, aceasta este formularea exacta.
La orele de desen din scoala generala profesorul ne corecta atunci cind spuneam ca albul si negrul sint culori.Nu intelegeam.
Peste multi ani (lumina) am invatat ca lumina, albul nostru subiectiv de toate zilele nu este altceva decit insumarea obiectiva a tuturor "culorilor" din spectrul radiatiei vizibile.
Negrul inseamna deci implicit si lipsa culorii, a tuturor culorilor.
Intr-un context obiectiv negrul, lipsa totala, vidul, multimea vida, nu poate fi decit absolut, perfect si determinist.
Obiectiv, cred ca haosul s-a nascut din lumina si se hraneste cu lumina si lumina e cea haotica.
Ii atribuim valente haotice negrului pentru ca ne sperie,ne impiedica sa vedem.
In acest context obiectiv am "vazut" negrul si i-am asociat lipsa senzatiilor.
Da, intre subiectiv si obiectiv, vietuim.
Enregistrer un commentaire