Nostalgie. Nostos, ziceau grecii.( Întoarcere). Algos, ziceau grecii. (Tristeţe). Nostos, algos... Nostalgie. Cuvânt violet.
Apoi, pas... cu pas... cu pas. Prezentul devine trecut. Devine trecere. Traicere, ziceau latinii. Trecere, cuvânt cu valuri. Cuvânt albastru.
Apoi, devine istorie. Historia. Fărâme de timp. De gesturi. De noi. De mine. De tine. De alţii. Care au fost. Care vor fi şi vor fi fost. Firimituri.Istorie. Cuvânt roşu.
... După ce moare, devenind trecut, prezentul lasă uşa deschisă unui viitor.
Venire. Aş vrea să trăiesc. În viitorul pescăruşilor. Liber. O aripă. Semnătură albă pe cerul mării.
8 commentaires:
Intotdeauna nostalgia mi s-a parut ...galbena.
Hmmm! daca ai fi citit o leapsa mai veche de-a mea ai fi vazut ca si eu asta imi doream acolo..sa fiu un pescarus..ei,dar parca poti sa stii?poate intr-o alta lume vom ajunge pescarusi amandoua...:)
@ MyEyesOnyou Hmmmm... Mi-ai dat o idee... Mulţumesc.
Sper sa-mi accepte comment-ul de data asta...uff! eu azi n-am reusit sa dau spre publicare comentariile decat spre seara,imi dadea mereu eroare,se intampla ceva dubios...
Pescarus.. ador pescarusii,poate intr-o alta lume voi fi pescarus :)
Intr-adevar viata are o componenta cromata. Totul poate avea o culoare. Toate lucrurile, sentimentele etc. sunt nuante. Nostalgia ? O vad albastra, ca un cer, ca o apa care curge prin tine si la un moment dat se evapora. Trecutul imi pare maro, la fel ca pamantul care a fost mereu baza noastra. Viitorul in mintea mea nu poate avea o culoare. Cateodata pare chiar roz, alteori rosu sau albastru, viitorul e ca paleta unui pictor, un amestec de culori si nuante
Buna Voce de departe..
Am reusit sa ti raspund. Am intampinat ceva probleme
@ Joker Da, in ultimul timp am unele pb cu comentariile. Sper sa se rezolve, nu ma pricep sa intervin. De altfel, din comentariul tau vad doar primele doua randuri snif...
Eu nu am mai inteles timpul de cind am aflat ca e relativ si se poate dilata.
Inteleg in schimb culorile. Culorile se dilata?
Poate daca-i atribuiesc timpului o culoare o sa-l inteleg.
Frumoasa constructia logica de a atribui culori timpurilor. De aici si pina la totul poate avea o culoare mai e doar un pas. O culoare este in fapt o vibratie. De ce nu ar fi si timpul la fel.Trecutul ar fi o vibratie din ce in ce mai lenta pentru ca se departeaza de noi. Rosul.
Viitorul ar fi o vibratie din ce in ce mai rapida pentru ca se apropie de noi. Violetul.
Prezentul ar fi vibratia maxima pe care o traim o fractiune...de alb.
Enregistrer un commentaire