2 a.m Paradise Café

...Şi într-adevăr, în seara aceea, lumea abia se inventase, telefonul nu mai avea baterie, ploaia se cernea fin pe parbriz, translucide perle, oraşul gonea pe lângă noi, străduţe, semafoare, biciclete parcate sclipind în lumina farurilor, jocul reclamelor pe genunchi, să parcăm, să uităm, să intrăm, să ne scuturăm de febre, gânduri şi probleme, să ne strângem zgribuliţi la măsuţa-maşină-de-cusut, fără cuvinte, fără întrebări, fără dorinţe, cu un coniac în faţă, cu planurile abandonate în alt timp, altă existenţă, cu alt parfum şi să gustăm noaptea nouă, să privim aceste figuri neclare prin ceaţa ochelarilor ca substitut de fum de ţigară, nu mai există date, undeva cineva cere încă un pahar şi atunci, într-un discurs senzual şi plin de sevă, pianul şi saxofonul vorbesc.