De fiecare dată când avem de hotărât asupra unei chestiuni oricât de minore, avem în faţă mai multe viitoruri posibile. Fiecare din variantele pe care le avem în faţă ducându-ne pe una din variantele de viitor care ni se oferă.
De la un timp, mă întreb dacă într-adevăr eu îmi construiesc viitorul, dacă eu iau deciziile. Viaţa e plină de intersecţii. Halucinantă stradă într-un oraş veşnic învăluit în ceţuri. La fiecare pas, în fiecare intersecţie, trebuie să iei o decizie. Să alegi o direcţie. Acum nişte ani, am optat din curiozitate pentru un dialog. Vorbe în noapte. Vorbe în eter. Fiindcă gripa nu mă lăsa să dorm. Uneori, viitorul vine sub forma unei gripe. Care. Te obligă. Să continui ceva. Un desen imposibil al unei direcţii. Optezi. Desfaci cortina. Intri. Intersecţia a rămas în urmă, cu zgomotul ei. Nu ştii ce te aşteaptă după cortină. Poate e o prăpastie. Poate e un munte. Poate e un om. Şi dacă e un om, poate fi Omul. Sau omul. O clipă, doar una, inefabilă şi infinită, cele două viitoruri convieţuiesc, în răstimpul în care n-ai pus încă mâna pe cortină. Ai în faţă două drumuri necunoscute. În timp ce mergi pe unul dintre ele, te întrebi tremurând ce-ar fi fost dacă...
La fiecare pas, cum ar fi fost dacă...
Nu ştiu cum ar fi fost viitorul dacă într-o noapte gripa m-ar fi lăsat să dorm. Eu am ales ? Ea a ales ? Ştiu doar că azi aş fi fost cenuşie. Şi fără zâmbet. Fără cuvinte. Fără tine.
3 commentaires:
... mister, ceata in valatuci, o umbra ! asta imi sugereaza postul asta.
Draga mea,aceasta agora iti ofera si bucurie si duferinta,eu le-am trait deopotriva amindoua,n-am fost ferita de dezamagire,mi-am spus de fiecare data "gata!" am invatat minte...dar n-a fost asa,s-a intamplat sa fiu dezamagita si a doua oara...si din nou nu m-am lasat...pfai!o sa zici deja e cam mult! asa spun si eu azi,dar maine cine stie? s-ar putea sa recidivez,deci never say never!!!!
Enregistrer un commentaire