Pulberi de stele

...Vine o vreme din asta, dulce-amară, în care vezi brazii zbuciumându-se în soare, iar în spatele lor nori grei de ploaie, ciorile tac, lumina se scurge lamentându-se peste tot, la ferestre geme vântul şi în tine se aşterne timpul de poveşti. Te întorci în leagăn de lumi, la începutul celei de-a doua vieţi, într-o noapte în care tuşea toamna şi te usturau ochii, în care-ţi doreai o mână pe fruntea fierbinte şi pe cineva să te ia pe sus, între pragurile conştienţei şi amărelii. Un nu ştiu ce ţi se caţără peste amintiri ca pe o scară şi te sâcâie întors spre tine, culegându-ţi clipele una după alta, vocalele, una câte una, lăsând clănţănit de consoane în mieriul soarelui evadat într-un noiembrie capricios. Închizi ochii blând, sorbi încă o dată din cafea, refaci legătura cu podurile tale dragi din septembrie, aluneci pe meandrele unei toamne vulnerabile şi te înclini, aşteptând buza paharului cu buzele tale, înlocuind gustul de cafea cu unul de vin roşu, adânc, refăcând mozaicul imaginii tale în faţa farfuriilor cu canard-aux-oranges, nuanţe de aur, roşu, brun şi ocru peste tot, obrăznicia lui Frank Zappa fluierând în surdină, mustaţa lui sau a lui d'Artagnan, parfumul de reavăn, gustul bogat al toamnei şi zâmbetul din gând pentru toţi aceşti ani care au aşternut între noi pulberi de stele.