...De dimineaţă, se uita la mine de afară, aproape în alb-negru... Îmi lipsea. Cu nasul lipit de geam, speram să ningă. Aici nu ninge de obicei. E foarte rar. Dar acum ninge. Cineva mi-a spus că de când am venit eu aici, ninge iarna. E bine. În mine se apropie Crăciunul tiptil, cu brad, cu steluţe, cu globuri, cu clinchete... Chiar dacă. Anul acesta. Nu vom avea brad. Cămăruţa e prea mică. Gazda e prea bătrână ca să facă unul în salon. Îmi promit că dacă apuc vârsta ei, şi la 83 de ani Crăciunul mă va găsi febrilă, printre arome de prăjituri, decorându-mi bradul. Mai sunt câteva zile. Vom fi în altă parte. O parte din familie e departe. Crăciun de circumstanţă, ca un brad de plastic. Vom vedea. Deocamdată, trebuie s-o salut... Arome scârţâite sub paşi, parfumuri suspendate în aer. În drum spre zona cu căsuţe, văd Moşi Crăciuni căţărându-se peste tot, la ferestre, pe pereţi, pe acoperişuri. Beculeţe peste tot. Şi multe porţi cu coroniţe de Advent şi urări de bineţe.
...În Bucureşti, pe aceeaşi vreme, mă plimbam de obicei de Crăciun prin Cotroceni. Seri de zăpadă şi tăcere. Priviri agăţate de ferestre luminate, cu manşon de zăpadă. Înţelegând bucuria fetiţei cu chibrituri. Văzând brazi împodobiţi, mese cu piramide de portocale în mijloc, feţe de mese roşii şi aurii, meseni gesticulând, ridicând pahare. Afară ningea blând. Noaptea îmi spunea poveşti. Poveşti cu familii numeroase, fără certuri, fără priviri încruntate, încrucişări de ironii, critici, bârfe şi răutăţi mieroase. Poveşti cu bunici în căsuţe ca de turtă dulce, decorându-şi cu dragoste casa ca să primească familia, cu şemineu şi vin fiert, cu nepoţi pe genunchi, cu nesfârşite amintiri calde, cozonaci şi bucurii simple.
Poate există pe undeva. Poate nu e doar un vis de iarnă. Cuvânt. Zbor de fulg. Clinchete de ţurţuri. Cerul ca un car cu stele, răsturnat peste oraş.Generozitate. Sinceritate.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire