Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă Moş Crăciun, sunt tot eu, firimitura aia din Cyberia  

        Am fost cuminte şi degeaba, am încercat să îndrept invidia opunându-i justiţia şi n-a mers, am încercat să opun minciunii toleranţa şi n-a mers, am încercat să fiu acasă într-o casă care nu-i a mea şi n-a mers, am încercat să slăbesc şi n-am putut, am încercat să înţeleg de ce te uită oamenii când pleci din ţară când se plâng toţi că e invers şi iar n-am putut. Am cultivat cu încăpăţânare prietenia de când mă ştiu şi distanţele mă dor. La capitolul defecte, m-am înfuriat când am văzut nedreptăţi, am tăcut şi m-am dat la o parte din calea unor persoane ipocrite şi m-am revoltat vizavi de egoismul şi urâţenia morală a persoanelor vârstnice. Mi-am înfrânt multe capricii, uneori şi foamea, ca să văd bucuria în ochii altora şi nu-mi doresc decât un singur lucru: o căsuţă a noastră. Nu mă plâng, doar mă întristez uneori, încerc să mă bucur şi să creez mici festivităţi personale şi să ştii Moşule că ţi-am făcut prăjituri cu scorţişoară. Dacă vii şi găseşti pe fundul sacului o căsuţă tristă şi fără stăpân care are nevoie de o vatră şi nişte suflete s-o iubească, ne oferim noi.