...Să nu plângi. Doare ceva pe sub coastă. Rezistă. Înghite cuvintele. Nu-i spune celuilalt. Nici altora. Nu vorbi. Acceptă. Du-te mai departe. Munceşte. Viaţa e nedreaptă. Nimic nou. Cine ar trebui să sprijine lăstarul tău nu e niciodată acasă. Urâţenia sufletească. Egoismul. Injustiţia răsplatei. Nemeritate.
Şi mai presus de toate, indiferenţa.
Ucigătoarea indiferenţă a unui om faţă de propriul lăstar.
Câte ramuri se nasc uscate, trăiesc uscate şi parazitează pădurea până o ucid ?
3 commentaires:
Mda,cunosc sentimentul,stiu cum este sa aduni in tine,sa tot aduni, gandindu-te ca o rabufnire de-a ta oricum n-ar schimba lucrurile,dimpotriva poate le-ar acutiza.
Munceste, da. Si plangi un pic. Injura, tranteste, nu pastra in tine amarul. Scuipa-l! Lasa sa treaca pe langa tine supararea. Ascunde-te. Trebuie sa ai un loc unde sa nu te poata ajunge.
@ B85CSP - Îl am, parţial. Aici...
Enregistrer un commentaire