Duminica trecută, în secolul al XIII-lea...

          Într-un orăşel la o oră şi jumătate de Paris numit Provins se vorbeşte despre o poveste de dragoste brodată în jurul unui trandafir.
...Suntem în secolul al XIII-lea. Vremurile sunt tulburi, viitorul Ludovic IX se angajează în lupta contra catarilor. Simultan, se declanşează un conflict de succesiune pentru comitatul Champagne. Thibaud IV, viitorul stăpân al comitatului Champagne, e aliatul viitorului rege contra catarilor. Doar că-l trădează, aflând că adevărata miză a viitorului rege nu era religia, ci comitatul Champagne. În loc să-l sprijine contra catarilor şi aliatei lor, Blanche de Castille, el o ajută pe aceasta din urmă. Învins la Provins, Thibaud IV se refugiază la Troyes, unde îi vine în ajutor Blanche de Castille (Bianca de Castilia). Ulterior, el devine conte de Champagne, de Brie şi rege de Navarre. Poet şi războinic deopotrivă, pleacă în a VI-a Cruciadă alături de Richard de Cornwall, la întoarcere aducând cu sine faimosul trandafir de Damasc.

Thibaud IV, cel real

Thibaud IV de azi

   Acestea sunt faptele istorice.
   Dar...
   Gurile rele spun că Thibaud IV, deşi căsătorit cu Marguerite, din spiţa Bourbonilor, era de fapt îndrăgostit de Blanche de Castille şi trandafirul îi fusese adus ei... Iubirea lor a rămas în legendă, niciun document istoric, nicio corespondenţă indiscretă n-o menţionează, dar în Provins ea dăinuieşte, în reconstituirile turnirurilor şi ale dramatizărilor cu care locuitorii din Provins, " les provinois" se mândresc. La fel cum se mândresc cu uriaşa grădină de trandafiri din care fac dulceaţă, bomboane, îngheţată, cosmetice fine şi chiar adaugă arome la cafea...

Trandafirul de Damasc

  Aşadar, duminică am chiulit de la muncă şi ne-am lăsat şi noi furaţi de legendă, am intrat prin toate culoarele secrete din zidurile cu care Thibaud a fortificat Provins, am refăcut posturile gărzilor, am admirat intrarea în oraş, cu steagurile de turnir în culorile lui Blanche şi ale contelui Thibaud, am mers prin fostul şanţ care cândva era plin de apă în jurul oraşului (ulterior fiind secat şi transformat în drum spre leprozeria de la marginea oraşului), am gustat îngheţata lor de trandafiri, am băut cidru de trandafir şi am strigat alături de ceilalţi, încurajându-l pe contemporanul "Thibaud" în turnir, aplaudându-l pe curajosul lui scutier "Jean" când face plecăciuni cu calul şi bucurându-ne când a salvat-o pe domniţa Blanche din ghearele întunecatului monstru Torvark, după o luptă cu spada, lancea şi chiar catapulta.

                                                  Intrarea în oraş, cu steagurile de turnir

Fortificaţiile, zidul înconjurător al oraşului

Zidul de fortificaţie se pierde la un moment dat în depărtare, unde s-a prăbuşit

Prin barbacana cu dublă funcţiune, de scurgere a apelor de ploaie şi ca loc de tragere cu arbaleta sau alte arme din turnul de pază, se vede celălalt turn, la vreo 100 m distanţă

Am coborât prin şanţul de apă, azi devenit potecă

                                   Donjonul (Tour César, sau Tour du Roi, sau Tour des prisonniers)

În biserica Saint-Quiriace, pe coloane e pictată o cruce destul de apropiată de crucea Templierilor, totuşi în culorile conţilor de Champagne, albastru-auriu, iar pe portal e un blazon cu cele trei cruci, Sfânta Cruce plus celelalte două. Pe drum spre Saint Valery sur Somme, unde a fost arestată, Jeanne d'Arc a poposit aici.

                                    Două dintre cele trei catapulte cu care chiar au tras...
                            ... şi ei, cavalerii de azi, cei care reconstituie legenda în faţa noastră...