Vine, ofilită şi sinuoasă.
Mi se freacă de gânduri ca o pisică de picioare. Mi se uită în suflet cu ochi goi. Mi se prelinge pe secunde. Mă ameţeşte.
Îmi lasă lacrimi agăţate pe ici-colo.
Îmi atârnă zdrenţe de frustrare dincolo.
Mă ameninţă cu veşnicia.
Şi pleacă, târşindu-şi picioarele.
Ca o iarnă a gândurilor. Ca o absenţă. Ca o tăcere.
Prelungită în altă tăcere.
3 commentaires:
mda... si nu trece cu lamaie, din pacate. trece cu o schimbare. de orice fel. chiar si de ritm.
Asta seamana cu Iubirea Voce...Away from home:))
Mi-e dor de tine. Ce faci tu pe acolo...cu ochelarii pe nas?
Te-am imbratisat! Ai simtit?
@Rose. Aşa e, trece cu o schimbare. A unui acoperiş. (Altul.) O aştept de vreun an şi ceva şi probabil o să mai dureze. De unde, lehamitea...
@Joker - Dacă iubirea ar semăna cu lehamitea, aş fugi mâncând pământul de aici, de unde sunt. Ce fac ? Scriu... Şi mulţumesc.
Enregistrer un commentaire