Sunt foarte asemănătoare, de la un timp.
Lu.Ma.Mi.Jo.Vi.Sâm.Dum. Şi iar de la capăt. Lu.Ma.Mi.Jo.Vi.Sâm.Dum.
Îmi. Toacă. Mărunt. Gândurile. Clipă. După. Clipă. Ieri, furtuna de pică. Azi, nori murdari de noroi de treflă. Mâine, joia de caro. Sâmbătă, cupa soarelui în coate zdrenţuite. Asul e rar. La fel şi treiarul. Doiarul e de multe ori o promisiune. De cele mai multe ori, se instalează pătrarul gălăgios. Cu câte o variantă şi mai obositoare de cinci.
Eu, un Joker care nu-şi găseşte locul. Care se ascunde. Pe-afară dansează uneori în vârtejul Prestidigitatorului celelalte figuri, dame, popi, valeţi, fiecare cu dublul ascuns.
Iar anotimpurile vin şi pleacă în valuri de cifre, într-o pasienţă care nu iese niciodată.
1 commentaire:
nu putem fi mereu doar asi sau decari. mai suntem uneori si "frunze" (cum li se spune cartilor mici); nu putem fi prinsi mereu intr-o partida de poker, ci mai jucam si tabinet, razboi sau cruce... oricum ar fi, mereu suntem la mana hazardului, dincolo de stiinta noastra...
Enregistrer un commentaire