Răutatea bătrânilor

      Am văzut nenumărate mostre de răutate din partea bătrânilor. Despre altele am citit. Pe un blog, (românesc) o tânără povestea cum a fost lovită peste picioare cu bastonul într-o staţie de un bătrân care, deşi avea loc să ocolească, voia să calce exact pe unde stătea ea. Eu însămi aveam nevoie cândva de o priză să încarc telefonul mobil fiindcă mi se distrusese instalaţia electrică şi voiam să chem un electrician, iar bătrâna mea vecină mi-a trântit uşa-n nas cu aşa o violenţă de parcă venisem s-o jefuiesc.
      De la o alta am aflat lucruri noi despre mine. După o lună de muncă, fusesem în vizită cu o altă prietenă la o a treia. Trei prietene, trei muşchetari, vineri seara, după o luuuungă săptămână de muncă. Ne-am pus pe poveşti, am băut câte un pahar de vin, nu prea mult, că era prea târziu şi mai conţine şi mult zahăr şi suferim şi noi, ca orice femeie de "boala cântarului", timpul a trecut, ne-am promis să ne revedem după o altă lună, ne-am despărţit. Bătrâna despre care vorbesc şi care, nu se ştie din ce motiv obscur, mă aştepta, deşi colocaţia presupune chei separate, m-a "învăţat" că sunt o zdreanţă umană, că-mi pierd vremea şi nopţile (amuzant, era ora 23 şi nu mai sunt o fetiţă cu fundiţă...), că beau şi că trebuie să-mi bag minţile-n cap. Am aflat multe lucruri noi despre mine şi prietenele mele, cu invective pe care nu le mai reproduc şi după uluiala de rigoare, m-am pus pe un râs homeric. Bineînţeles că de dincolo de uşă am auzit alte bombăneli despre femeile din ziua de azi şi alte inepţii.
      Azi mai pun una la răboj. O bătrână cu care sunt obligată să convieţuiesc momentan, cu aere dictatoriale altoite pe fiţe de copil râzgâiat, zbiera ceva lângă uşa camerei mele. Nefiind nici în vacanţă, nici pensionară ca ea, am închis uşa, fiindcă nu mă auzeam nici măcar gândind, darămite să mă concentrez pe o traducere. Adică pe ce au gândit alţii. M-am trezit cu un pumn în uşă şi un zbieret până-n Massy-Palaiseau, comuna relativ vecină, care îngăima ceva gen de ce îi trântesc uşa-n nas. Ies şi-i spun senină, fiindcă e zgomot. Inutil, de altfel, fiindcă persoana în cauză e surdă, când îi convine...
 ...Nu pot descrie ura cu care aceeaşi bătrână îşi priveşte propriile nepoate sau cum le-a spus în faţă, noroc că plecaţi azi de la mine... Bieţii copii... Bănuiesc că se datorează neputinţei, geloziei faţă de orice şi oricine e mai tânăr şi furiei că se apropie de mormânt. De parcă nu acolo ar fi terminusul tuturor...
      Toate aceste mostre mă fac să mă gândesc cu tristeţe la ură, la mizerie sufletească, la violenţa gratuită umană, la spiritul de proprietate dus până la demenţă, la prostie şi invidie şi să-mi scriu pe undeva pe dinăuntrul frunţii: NU UITA ASTA CÂND VEI AJUNGE LA SENECTUTE.