Mă înţeapă o culoare în Bucureşti. Cenuşiu. Străzi cenuşii. Blocuri cenuşii. Oameni cenuşii.
Nu e nici mai umed, nici mai murdar decât alte oraşe. Mai neglijat, poate. Am văzut Parisul noaptea şi e mizerabil. Dar dimineaţa e proaspăt spălat, curat, măturat, surâzător şi pregătit pentru o nouă zi. Bucureştiul oftează. Pentru el e "iar ?"... E o altă zi. Altă cocoaşă. Altă povară. Alt cenuşiu. Alte coate-n burtă. Alte invective. Alte priviri urâte. Sunt oameni care-şi fac frumos treaba, care nu te insultă şi nu te bat gros pe umăr, cu o satisfacţie unsuroasă lipită de faţă, până ce te întorci cu spatele. Sunt şi oameni cinstiţi. Amabili. Politicoşi. Dar cenuşiul îi înghite. Îi isterizează. Îi trimite-n zona cu isterii pentru fleacuri. Şi în zona cu crize dramatice dacă s-a stricat nu-ştiu-ce obiect cumpărat pentru eternitate. Mă întreb încă o dată când vor scăpa românii de crisparea obiectelor cumpărate pentru eternitate, venerate cu o grijă paranoică, "să dureze", "să nu se mai strice", în esenţă să nu fie înlocuite niciodată.
România nu e o ţară de consum. E o gaură neagră unde cad obiecte veşnice.
Bucureştiul nu e un oraş ce poate fi prezentat global. E doar o sumă de petice de aer curat într-un noroi cenuşiu.
3 commentaires:
Romanul e mai atasat de lucruri decat de valori sau oameni... Poate pentru ca le cumpara greu, cu rate, cu credite, strangand punga... nu stiu. Sau poate ca nu este atat de deschis la schimbare. (Tabloul descris e realist, se simte privirea detasata si influenta unei civilizatii...)
Si mie mi se pare rece,obositor...e adevarat ca ma duc la Bucuresti doar in trecere atunci cand iau avionul spre alte tari dar oamenii mi se pare blazati,o fi bine,o fi rau?se propaga spre noi ,provincialii,aceasta atitudine?o fi molipsitoare?
Mare dreptate are La Rose Jaune. Mare dreptate ai si tu iar termenul de gaura neagra e genial ales. Exemplul cel-mai-cel - pungile de plastic ! Tone ! pastrate ca-s fumoase, ca cine stie cind or trebui ... Lumea pungilor de plastic ...
Enregistrer un commentaire