Douăsprezece orgasme pariziene şi bucureştene

          Nu e vina mea.
          N-a fost ideea mea.
          Vine de la personalitatea digitală feminină a anului, fondatoarea site-ului "My little Paris", un concept de popularizare a unui plan simpatic de acţiune săptămânal în Paris.
          E o complicitate. O armată de furnicuţe caută cele mai simpatice şi originale lucruri în Paris, pe urmă ţi le trimite sub formă de scrisoare ilustrată de minunata graficiană Kanako prin e-mail.
          "My little Paris" e un e-mail original, e un contract de încredere între aderente şi redactori, şi e o mică bârfă între prietene la cafea. Ba chiar şi între prieteni, fiindcă varianta pentru bărbaţi se numeşte "Merci, Alfred". Cine e Alfred ? Se prezintă singur: "Bărbaţii din viaţa voastră n-au înţeles niciodată ce vor femeile. Alfred, da. El e individul care scormoneşte prin oraş după tot ce e interesant şi le trimite bărbaţilor vieţii voastre în e-mail toate ideile. Merci, Alfred."
         Bref, deşi mi-ar fi plăcut al naibii să fi fost ideea mea, nu e, dar îmi place ce propune şi felul în care o face. Merci, Fany...
         Aşadar, douăsprezece orgasme pariziene. Şi de ce nu, cu pandantul bucureştean.
         1. Un orgasm cu ciocolată Place Vendome sau la Capşa
            Sigur au uitat să adauge căpşunele cu ciocolată în lista celor şapte păcate. Dacă le mai şi cronţăni în faţa unei vitrine pline de bijuterii din Place Vendome, Paris, e de-a dreptul criminal... În Bucureşti, cred că poţi ronţăi nişte bomboane cu vişine de la Capşa, plimbându-te prin faţa vitrinelor de design din vreo plazza, vreun mall... Efectul e acelaşi.
         2. Să încalţi ciorapii fetelor de la Crazy Horse sau ai frumoaselor anilor '20...
            Unul dintre secretele picioarelor de vis ale fetelor de la Crazy Horse ? Un tip care face ciorapi de comandă. E în rue Mercadet, Paris, 18eme. În Bucureşti, o şedinţă foto în costum de epocă din anii '20, la Foto Cabinet, în Centrul Istoric.
          3. O ciocolată caldă când crapă pietrele de ger.
             Merce and Muse, Paris, 3eme, rue Charles Francois Dupuis.  În Bucureşti, "Cafeneaua Bucureştilor de altădată", în incinta Hanului lui Manuc. (Din păcate, mi-au spus prietenii că anul acesta s-a mutat... snif...)
          4. Cumpărături erotice
             Aici merg pe încredere, n-am ajuns în astfel de buticuri, am văzut doar la televizor. Dar poate fi foarte interesant... Passage du Desir, Rue Saint-Martin, Paris. În Bucureşti, habar n-am care ar fi cel mai elegant şi interesant.
          5. Să facem nebunii în Turnul Eiffel sau în Intercontinental
             Există în Paris un hotel de design, care are 29 de camere tematice. Fiecare prezintă un decor semnat de un designer de renume, cu tema Musee d'Orsay, Moulin Rouge, Opera Garnier, Tour Eiffel, câte un monument sugerat din tuşe de decor, obiecte sugestive, culoare, fototapet... În Bucureşti, iar habar n-am, presupun că dacă nu-ţi bate vântul prin buzunare, perspectiva comparabilă ar fi din Intercontinental...
           6. Un cocteil exploziv
               Un nou concept, încă foarte scump, dar o dată-n viaţă ai o ocazie specială: gastronomie moleculară. În privinţa cocteilurilor, e un loc în Paris unde-ţi explodează-n nas, La Famille, rue des Trois Freres, 18eme. În Bucureşti, gurile rele spun că ar fi nişte cocteiluri grozave la Readers Cafe, Bd. Iancu de Hunedoara.
           7. Senzaţii tari cu prăjituri
              Fany propune în Paris simpaticul funicular de pe colina Montmartre, care te urcă în inima boemei pariziene, spre biserica Sacre-Coeur, cu prăjiturile care-ţi fac plăcere în buzunar. În Bucureşti, n-avem funicular, dar poţi înhăţa prăjiturile şi face un zbor cu elicopterul închiriat pentru evenimente, după cum zic tot gurile rele. Nu e pentru slabi de îngeri sau slabi de buzunare, presupun...
            8. Să te îndrăgosteşti de un tablou
               La Paris, te duci la muzeul Marmottan Monet şi mori ca mine cu impresionistul Monet de gât... În Bucureşti, te duci la Muzeul Naţional de Artă şi rămâi tâmpit în faţa "Naufragiului" impresionistului armean Ivan Aivazovski, pe care am înţeles că l-au surghiunuit pe un hol acum. Tabloul a stat ani de zile în camera de pictură regală a reginei, în Palatul Regal.
            9. Fiori admirând apusul
                În Paris, pe orice pod. Fany propune Pont Neuf, eu propun Alexandre III. Te uiţi la culorile incredibile, te laşi luat pe sus de frumuseţea imaginii şi-n cap îţi răsună Armstrong cântând "Heaven, I'm in Heaven..." . În Bucureşti, o poţi face pe cheiul Dâmboviţei, în luna mai în special, cu contrastul culorii reflectate simultan de namila Bancorex, clădirea fostului Minister de Interne şi Palatul CEC-ului.
          10. Nebunii de noctambuli
          Fany propune un croissant la Paris, de la Freres Azizi, pe lângă Charonne, Paris, 11eme, deschisă până la 5 dimineaţa. În Bucureşti, nu m-a traversat foamea la două noaptea în oraş, mai degrabă eram cu ochii după vreun taxi, dar cred că trebuie să fie vreun noctambul delicios şi pe meleaguri dâmboviţene.
           11. Frisoane cu bijuterii
            La Paris, Fany vă propune să vă îmbrăcaţi în cele mai bune haine şi să mergeţi nici mai mult, nici mai puţin decât la Tiffany's, în Rue de la Paix, să încercaţi toate inelele, cu gândul la Audrey Hepburn. Eu nu sunt un fan al pietroaielor, dar în Bucureşti, presupun că oricine cunoaşte o bijuterie de lux.
            12. Trăsnăi a la Marilyn
            La Paris, lângă metro Blanche. Staţia se numeşte astfel datorită străzii cu acelaşi nume, pe unde cândva treceau căruţe cu ipsos şi var. Fany propune rochia tot... "blanche", albă, a lui Marilyn şi domnişoarelor şi doamnelor care au ce arăta, să treacă discret pe deasupra prizei de aer... Ups, s-a ridicat rochiţa... La Bucureşti, ultima oară când mi-a sărit în ochi, rochiţele se ridicau fără curent de aer, fiind foarte scurte şi mulate pe picioarele trecătoarelor, vara... În fond, femei frumoase ca în România, mai rar, ţaţo...


      Mi-ar plăcea să fiu o musculiţă minusculă cu un aparat foto ultrasuperperformant şi să fotografiez aceste clipe speciale. A, nu, ţaţo, nu te gândi la alte alea, nu sunt voyeur şi nici voaior, cum propune afurisitul de DEX. Doar o iubitoare de frumos. Şi nu sunt nici fanul americanizantei sărbători Sf. Valentin, dar îmi spun mereu că în fond, nu strică niciodată să-ţi mai adaugi un motiv de trăsnăi şi bucurii prin calendarul personal. Aşadar, doamnelor, domnişoarelor, domnilor, la treabă !.... :)