Balcic

...Cu gândul departe, în trecut, paşnic privind Marea Neagră în încercarea de a întâlni peste timp privirile melancolice ale reginei Maria, care-şi privea fiica, pe principesa Ileana, în bărcuţa ei Isprava, săltând peste valuri. Regina pictând minunaţii ei crini sau stânjeneii înfloriţi ca de bun venit pentru noi, cei ce tulburam în linişte aleile întortocheate şi liniştea paşnică a vilelor şi a spaţiilor cu nume ca desprinse din pana reginei: Puntea Suspinelor, Cuibul liniştit, Iazul Naiadelor, Vălul albastru...
Totul, într-o fereastră de soare, la Balcic, între nostalgii de demult şi ritmul construcţiilor de azi, într-o fugă de câteva zile spre albastru, spre mare, spre culori...