lundi 11 juin 2012

Balcic

...Cu gândul departe, în trecut, paşnic privind Marea Neagră în încercarea de a întâlni peste timp privirile melancolice ale reginei Maria, care-şi privea fiica, pe principesa Ileana, în bărcuţa ei Isprava, săltând peste valuri. Regina pictând minunaţii ei crini sau stânjeneii înfloriţi ca de bun venit pentru noi, cei ce tulburam în linişte aleile întortocheate şi liniştea paşnică a vilelor şi a spaţiilor cu nume ca desprinse din pana reginei: Puntea Suspinelor, Cuibul liniştit, Iazul Naiadelor, Vălul albastru...
Totul, într-o fereastră de soare, la Balcic, între nostalgii de demult şi ritmul construcţiilor de azi, într-o fugă de câteva zile spre albastru, spre mare, spre culori...















2 commentaires:

bubumaia a dit…

Oo, ce bucurie mi-au făcut pozele tale! Deja mi-e dor de beția cromatică, de Moară și Cazarmă, de cascadă și platanul ăla uriaș. Mai era acolo bulgarul ăla care cânta la xilofon Hora Staccato? Ăla care vorbea atât de bine românește?
Mi-ai întârit intenția de a reveni la Balcic, anul ăsta, de Sf. Măria. Zice lumea că avem șanse mari, în perioada aia, să găsim mulți dintre cactuși înfloriți. O feerie! Deja închid ochii și zâmbesc!

pheideas a dit…

Am fost si eu anul trecut. Gradinile sunt superbe !