Patruzeci şi opt de zile de ploaie în Paris. Cu averse, cu convulsii, cu ploaie brumată, cu tunete sau în stropi liniştiţi. Gri, lodene, fulare şi eşarfe, stropi plezniţi pe obraji. Cu tristeţi aproape autumnale, cu mohorală, cu deprimări, cu lene şi frig. Cu vânt, fără vânt, cu umbrele întoarse pe dos şi băltoace. Cu atât mai mult cu cât la Bucureşti, lumea se prăjeşte. Sau fierbe. Sau clocoteşte. Aici, mă uit la băşicuţele din băltoace. La crengile zăpăcite de vânt. La pumnii ploii în ferestre. Şi la umbrelele bezmetice şi colorate. Pe ultimul reparator de umbrele din Paris îl cheamă Pep, e de găsit la numărul 223, Rue Saint Martin şi probabil e singurul căruia îi place ploaia.
Deşi, dacă e să ne luăm după Woody Allen, "dacă n-ai fost sărutat în Paris într-o după-amiază ploaioasă, n-ai fost niciodată sărutat"...
6 commentaires:
Plouă, plouă, plouă,/ Vreme de beţie -/ Şi s-asculţi pustiul,/ Ce melancolie!/ Plouă, plouă, plouă...
Plouă, plouă, plouă,/ Vreme de beţie -/ Şi s-asculţi pustiul,/ Ce melancolie!/ Plouă, plouă, plouă...
48 de zile?
Glumești, coană Efimițo?! La prima lectură, presetat fiind pe „ore”, nu mi se părea așa o chestie. Dar 48 de zile?!!! Cred că și Noe e invidios.
Cu voia matale, două remarci:
- să te tot pupi pe-atâta ploaie
- chiar dacă evocă o așa atmosferă, scrierea asta a ta e frumoasă ca un poem cu soare, flori și rouă-n zori de zi
Sincer, te invidiez... de la "binefacerea" celor 30 de grade din apartament care nu ma lasa sa dorm neam... noroc ca spre dimineata se mai racoreste, azi la 6 am erau numai 29...:)))
Woody Allen n-a vazut Cismigiul, sa stii, altfel ar fi sunat cugetarea aia a lui...:))
De acord, dar 48 de zile mi se pare cam mult să vezi doar ploaie. Mi-e dor de o rază de soare şi să ies din casă neînfofolită...
ploua,ploua..si la Predeal...am poposit la un hotel in stil tirolez,se cheama"Ursuletul" un hotel la poalele Bucegilor,sunt in drum spre mare, sper sa prind vreme ca lumea saptamana care vine...
Enregistrer un commentaire