mardi 16 mars 2010

Parfum de bărbat

      Se vorbeşte mereu despre parfumul femeilor. Despre inefabila lor personalitate, vag definită într-o mişcare care-ţi lasă-n nări şi memoria senzualul lor parfum. Care seduce. Care construieşte castele pentru pasiunea ce-a fost, ce este sau ce va fi.
   Aproape niciodată însă nu se vorbeşte despre parfumul bărbaţilor. Despre parfumul taţilor, al flaconului de pe etajeră sau imprimat în fular şi reverele paltonului, când căutam bomboane în buzunarele lor sau dimineaţa devreme, înainte de a pleca, obrazul proaspăt bărbierit lăsând în urmă o tandră mângâiere în visurile noastre. Pentru mine, era ceva apropiat de "Dune". Nu mi-l aduc aminte pe etajeră, fiindcă tata era mereu plecat pe la vreo filmare, dar mi-l aduc aminte învăluindu-mă când se întorcea şi mă ridica în braţe, iar eu îi scormoneam în buzunarul de la piept. Sau în faţa mesei de montaj, amestecat cu mirosul de peliculă, de bandă adezivă şi de piele. Uneori şi de tutun. Ştiu sigur şi e bizar că, în clipa când am plecat de-acasă şi-a schimbat parfumul. Era altul, cu un miros mai iute, cu nuanţe de lemn, tabac şi stridenţe iuţi, poate un protest pentru fetiţa devenită femeie care pleca de acasă, nu ştiu... Acum, parfumul lui e departe, în amintire, în frunze, în pământ reavăn, în garofiţe sălbatice şi pinul vecin.
...Parfumul celui mai bun prieten e "Ricci Club pour homme". Mă duce mereu cu gândul la lemnul proaspăt cojit şi la blândeţea discretă a  moscului care temperează stridenţa lămâiei. E parfumul unui hohot de râs înăbuşit şi al unui epicurian care face cu ochiul tuturor bucuriilor. Şi tuturor dulciurilor.
...Parfumul bărbatului de lângă mine e "L'homme" de la Yves Saint-Laurent. Simplu, mirosind a pădure, a proaspăt şi iarbă strivită, cu un vag aer fructat care a păşit prin vecinătate. Parfumul care rămâne pe pernă dimineaţa devreme, după şoapta care-mi urează o zi bună şi-mi lasă un zâmbet lângă ureche. Persistă în tandrele clipe de somn-trezie dinainte de ora la care trebuie să mă dezmeticesc şi să plec năucă spre cafetieră.
...Dar pentru voi ? Bărbaţii din viaţa voastră ce parfum au ?


3 commentaires:

tasha a dit…

Draga mea,tocmai am scris despre asta intr-un articol de-al meu,sotul meu era fidel unui parfum de la Giorgio Armani - Acqua di gio,si nu-l lasa deloc,daca eu imi schimb dupa anotimp parfumul,ei bine la el nu se intampla la fel...si ce crezi? in toamna,iesind cu catelusa mea la plimbare in spatele meu simt acest miros,intorc automat capul,era un barbat bine legat,care m-a privit ingaduitor,la ce reactie ciudata am avut eu...ah!draga mea... parfumurile astea cum pot sa te arunce in trecut...:(

La Rose Jaune a dit…

Code de la Armani... impreuna cu aroma lui, desigur...:)

tangerine a dit…

La un moment dat parfumul celui de langa tine se transforma. Nu mai e parfum, nu mai e ceva inventat cu grija de niste oameni intr-un laborator, nu mai e o esenta pe care o apreciezi, ci e pur si simplu el, sau ea. Iti spune tot despre persoana respectiva si e amuzant cum, daca din intamplare mergi printr-un parc si simti o aroma, iti aduci cu exactitate aminte cui apartine si cum e sau era persoana respectiva, dar altfel, daca te straduiesti sa iti aduci aminte ce parfum avea x sau y, e greu, aproape imposibil. El are 10 parfumuri, asa ca pentru mine e mereu surprinzator si nu apuc sa am obisnuiesc cu unul. Amuzant e ca i se potrivesc toate