dimanche 31 juillet 2011

Case bântuite

   
      

      Crede cineva oare în case bântuite ? În apariţii şi spirite ? În încălcarea pragului dintre lumi ?
      ...Are şi Parisul, ca toate oraşele, casele lui bântuite. Cea mai cunoscută şi mai sumbră pare a fi cea de pe Avenue Frochot, la nr 1. E o casă cu ghinion, spun muncitorii care au lucrat la renovarea ei. Unul dintre ei credea că şeful lor se plimba pe acolo, deşi în momentul acela în casă nu erau decât el şi colegul lui, nimeni altcineva.
       Casa datează din prima jumătate a sec. 19 şi are o solemnitate interioară lugubră, de catedrală, datorită ogivelor şi mobilelor grele. Stilul e neogotic, sumbru, apăsător. Casa e construită prin anii 1830, iar prin 1860 e cumpărată de mai mulţi proprietari, dintre care unul e directorul de la Folies Bergeres, la începutul veacului 20.
      După alţi 70 de ani, casa e cumpărată de un proprietar fără moştenitori. Toată averea lui, inclusiv casa, revine unei servitoare. Într-o zi, aceasta e găsită asasinată pe scară, în mod sălbatic, cu vergeaua de răscolit jarul din şemineu. De atunci, construcţia e încuiată. Asasinul nu va fi găsit niciodată.
     La sfârşitul anilor '70, e achiziţionată de Sylvie Vartan, care nu va locui însă aici. I se pare sumbră şi apăsătoare, spun unii. În plus e cadoul de despărţire de Johnny Halliday şi îi trezeşte amintiri triste. Cântăreaţa vinde casa unui jurnalist-cronicar de teatru parizian, Matthieu Galley, care notează în jurnal că are impresia că şi-a cumpărat un mormânt gotic. Premoniţie ?
      Jurnalistul moare 8 ani mai târziu, în mod bizar, de aceeaşi boală ca şi primul proprietar al casei, boala Charcot, aceeaşi care-l chinuieşte şi pe celebrul Stephen Hawking.
     ...Prin anii '80, muncitorii lui Patrick de Lauriere, excentricul bogătaş pasionat de maşini de epocă, muzee, relicve şi fantastic, au auzit de aceste legende sumbre. Proprietarul nu spune nimic, dar zvonurile circulă prin cartier. Muncitorii refuză să rămână peste noapte în această casă. Unul a simţit un suflu rece în ceaţă, altul a auzit paşi la etaj, deşi nu era nimeni. Un altul a auzit servitoarea gemând sub scară. Din când în când pe perete apar zgârieturile provocate de sicriul lui Matthieu Galley...
      Patrick de Lauriere spune că, pentru a face pe plac oamenilor, a chemat un preot pentru o exorcizare. Totuşi, el n-a locuit prea mult acolo, fiindcă a achiziţionat casa pentru concerte şi recepţii, concurând cu Jack Nicholson, care şi-ar fi dorit-o de asemenea. În 2010, Patrick de Lauriere moare din cauza unui cancer de durată, după un sejur în casa de tristă celebritate deja, lăsându-şi cunoscuţii şi rudele să se întrebe dacă e sau nu o boală datorată hazardului...
      Crede cineva oare în case bântuite ? În apariţii şi spirite ? În încălcarea pragului dintre lumi ? Bizareriile există. Inexplicabilul însă, nu.


2 commentaires:

tasha a dit…

Draga mea...parca un suflu rece a trecut si pe langa mine..citind ce ai scris...,nu stiu ce sa zic? e ceva greu de explicat...si mai cred ca exista case blestemate.

tasha a dit…

Aaa!! am uitat sa-ti soun ca tocmai mi-ai sugerat un subiect pentru una dintre emisiile mele, despre fantome,case bantuite, spirite care nu-si gasesc linistea..