Un oraş născut în secolul 13 într-o mlaştină pe cursul râului Amstel a ştiut să domine apa, a creat o reţea de canale şi a devenit, nici mai mult, nici mai puţin decât "Veneţia nordului". În Olanda, "ţara plată", cum spune Jacques Brel, ţara viciilor, a saboţilor, a canalelor şi brumelor, a morilor de vânt şi a caselor de turtă dulce sprijinite pe piloţi, oraşul Amsterdam e un colţ de un romantism irezistibil. Şi fiindcă era relativ aproape de noi, ne-am lăsat purtaţi de farmecul lui pe timpul unui weekend de soare mofturos, încastrat într-un august bosumflat.
3 commentaires:
Ador orasele vechi, deformatie profesionala la mine! mi-as fi facut o poza cu niste saboti daca treceam acel pod! :)
Si noi am fost weekendul trecut la Amsterdam si am incercat sa-l cunoastem din mers, din mers de bicicleta. Ploaia de simbata si un mic incident tehnic a impiedicat insa acest demers. Pentru noi Amsterdam este orasul bicicletelor si nimic nu este mai placut decit sa te plimbi cot la cot cu batrineii pe bicicleta, cot la cot cu parintii cu copii mici asezati in spatele sau in fata bicicletei si mai ales cot la cot cu olandezele cu parul auriu in vint.
Din mers am fost şi noi, doar că pe jos. Cu pelerine cu tot, printre bătrânei sportivi, tineri şi copii. Oameni fără vârstă, pe care ploaia părea să nu-i deranjeze şi într-o formă fizică de invidiat. Oraşul fără obezi şi da, al bicicletelor, al blonzilor, al coffee-shop-urilor, al lalelelor, al unui pitoresc nebun.
Enregistrer un commentaire