Început de toamnă

... Se apropie pe furiş. Încă nu-şi dezvăluie culorile. Doar zdrenţele cu frunze moarte. A adus puţină răcoare şi a pus de-o ploaie scurtă, cât să dispară vipiile. A cristalizat lumina în felii crude şi limpezi. A început să şuşotească, făcând uitată gălăgia prăfoasă a verii. A mai năpârlit câteva nostalgii şi a mai speriat nişte greieri. Bâtlanii şi raţele n-au mai plecat. A făcut ea ceva, că şi cerul are alte culori, mai crude, mai clare. A venit desculţă şi va pleca târziu, cu pletele şiroind de ploi şi fruntea aburită de vânturi. E aceeaşi din fiecare an, dar în fiecare an îi găsim altceva, mai dulce, mai nostalgic, mai duios, mai limpede, mai altfel...