dimanche 16 novembre 2008

Intermezzo

Nici nu ştiu cum să-i spun, plictis, spleen, banal, cotidian... Ce ştiu e că uneori dă peste mine genul ăsta cenuşiu-dramatic al existenţei şi după ce se instalează comod o perioadă de câteva ore, fără să se scuze, îmi lasă moştenire o campanie electorală a neutralităţii, în care plouă întotdeauna.
Şi nu ştiu cum se face că starea asta vine întotdeauna cu câte un chip, mereu altul. Azi se chema noiembrie-în-chingi-de-ploaie şi avea chipul unei femei care îmi e profund antipatică, întâmplător blondă (fiindcă n-am nimic cu blondele), cu buze subţiri, crude, geloasă până la prostie, posesivă până la naţionalism şi enervantă până la exasperare.

Aucun commentaire: