...Din când în când, câte o oră uită să plece din loc. Angrenajul stă. Respiră. Aşteaptă. Stau în coate pe marginea timpului şi mă întreb cu o lene plictisită ce va urma. Fără. Să vreau. Neapărat un răspuns. Între moara stricată a bătrânei, disc cu şanţ şi speranţa nebuloasă a unui decembrie nou. Oboseală. Pe genele tale se adună clipele, ca tăcerile înghiţite. Pe ale mele se adună umbre cu zgârieturi kitsch în apusuri.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire