În iubire, incertitudinea creează aventura. Nesiguranţa stârneşte vânătorul, aţâţă simţurile şi deschide larg uşile fanteziei. Ale zborului. Ale căutării. E un pariu cu celălalt. E chiar o plată. Fiecare rază de soare, în iubire, spun unii, se plăteşte cu câte o incertitudine.
Pentru filozofi, e un duşman. Cei mai mulţi, ca Sartre, preferă disperarea incertitudinii. Pentru moralişti şi raţionalişti, e o frământare. Un război. Alţii o consideră măsura inteligenţei umane, care ar consta în numărul de incertitudini suportate. Claritate şi incertitudine. Polii raţionamentului.
În comunicare, e un joc. Există incertitudinea tăcerii. Există incertitudinea crudă a răspunsului neterminat. Există dubiul, când hrăneşti alternativ două certitudini, ancorat în realitate, stând pe prag. Între lumi.
În suferinţă, e ceaţa din jurul certitudinii. Câtă claritate, atâta suferinţă. Iar acolo, în creuzetul ei complicat, incertitudinea naşte spectacolul frumuseţii pure şi al tragediei pure. Permite vieţii să continue. O impulsionează chiar, din culise, fără să i se recunoască cine ştie ce merite.
Incertitudinea e ruda săracă a realităţii. E Cenuşăreasa fără chip, care umblă printre noi şi în noi. Şi care dispare doar în somn şi probabil, în moarte.
4 commentaires:
pentru rationalist e cea mai ingrata stare. o urasc ! e obositoare, te macina ca un vierme, pana cand innebunesti. cine prefera jocul si starea de moment, precum vremea schimbatoare, incertitudinea face parte din cotidian si din felul sau de a fi. cunosc asemenea oameni si marturisesc ca inca incerc sa descopar ce avem in comun. :)
interesant e ca ... descoperi un om in stare de neliniste. cel putin asa iti lasa impresia - de zbucium interior. si dupa felul tau de a fi, incerci sa-l aduci pe linia certitudinii. inutil efortul, pentru ca descoperi ca tocmai certitudinea e starea lui de neliniste. :)
@ Pheideas, aşa e, realitatea unora nu e neapărat a tuturor. Şi mulţi opintesc cu sârg să-şi schimbe semenii, uitând că tocmai varietatea ne place. Cum ar fi să fim la fel de uniformi ? Brrr, nici nu vreau să mă gândesc, ar pieri comunicarea. Dar parcă n-aş confunda incertitudinea cu neliniştea. Incertitudinea e ezitare, nesiguranţă, ceaţă, în timp ce neliniştea e contrarul, e mişcare, agitaţie, neastâmpăr. Nu ?
Incertitudinea este o sursa sigura a nefericirii,dupa mine...te tine prizonier,dar vorba lui Pheideas nici prea multa certitudine nu-i sanatoasa...
Imi amintesc ca aveam o prietena in tinerete,ii mergeau toate grozav de bine,tot ce-si propunea atingea,la un moment dat a inceput sa se panicheze,mi-a marturisit ca prea merg bine toate,simte ca va urma ceva rau in viata ei...si uite asa,"croseta"ganduri de felul acesta care in final chiar s-au concretizat...dar asta e o alta poveste,acum nimic nu mai e cert ...traim vremuri incerte.
Nu confund nelinistea cu incertitudinea, chiar daca au multe in comun. :)
Enregistrer un commentaire