Eclipsă

     În 1999, Bucureştiul era singura capitală europeană pe linia centrală a benzii de totalitate a eclipsei de Soare.  Am fost pe atunci la casa mamei de lângă Buftea, pe malul unui mic lac. Am auzit găini, cocoşi, vrăbii şi toate păsările de baltă făcând mare zgomot înainte de momentul maxim, când s-a întunecat peste tot şi mi-a rămas o imagine absurdă pe retină, peştii sărind bezmetici din lacul care e crescătorie. Ce-or fi înţeles ei ? Fiindcă seara, înainte să se întunece în mod obişnuit, nu sar aşa din lac... Apoi a urmat o linişte nefirească, parcă murise totul, când s-a întunecat, în fond o noapte pentru tot ce era în jur. Şi apoi, minunatul "inel cu diamant" văzut prin ochelarii speciali, ca toată lumea...
    Azi, 4 ianuarie 2011, a a fost o nouă eclipsă totală de Soare. M-am înfuriat pe mine însămi că nu m-am dus la lacul din parc să văd ce fac găinuşele de apă sălbatice din Gravigny-Balizy, porumbeii şi peştii din Yvette, dar cred că nu s-a întâmplat mare lucru, fiindcă eclipsa asta n-a putut fi percepută în regiunea pariziană, din cauza plafonului compact de nori. Un lucru am observat însă, aceeaşi linişte profundă şi prelungă în zori, deşi dimineaţa coţofenele, porumbeii, vrăbiile şi doi papagali Ara verzi şi mari pe care-i observ de doi ani (evadaţi de prin vreo casă, sunt sigură) n-au fost prezenţi la concertul matinal. Luna s-a strecurat tiptil între Soare şi Terra noastră şi suedezii au fost cei răsfăţaţi de această dată, fiindcă în nord-estul Suediei s-a văzut totul cel mai bine. Eclipsa asta a început când conul de penumbră lăsat de Lună a atins Pământul în primele ore ale zilei, în Algeria, apoi s-a deplasat spre est, astfel încât norocoşii din Europa care au avut un cer degajat au putut să observe fenomenul pe larg.
     Cineva a făcut însă câteva fotografii frumoase la începutul eclipsei, în zona Charente-Maritime, în vestul ţării, în nordul Aquitaniei, sub braţul peninsulei bretone. Le reproduc aici.