Familie semantică

      O metropolă e o singurătate populată. Un oraş de provincie e un deşert total nepopulat. Aici trebuie să fii. Sau foarte tânăr. Sau foarte bătrân. Tânărul se hrăneşte cu viitorul. Bătrânul, cu trecutul. Între ei, prezentul răscoleşte dureros vintrele. Ca ploaia pământul reavăn. Parafrazându-l pe Mauriac. Şi. Construind familii semantice. Ascultând. Strigătele dorului. Vaietele timpului. Căutând sensuri. Şi forme. Ale ecoului mut.

      ...Abandon. Carantină. Izolare. Retragere. Părăsire. Retragere. Deşert. Separare. Pustiu. Colţ. Stingher. Răzleţ. Ruină. Asocial. Nepereche.

(Substantive cu majusculă. Neînsoţite de tovarăşele lor de viaţă, adjectivele. Fără familia frazei. Fără contextul ei. Goale. Impudice substantive. Sub lupă. Veghind ca ţipetele în alb şi negru. În lumea cenuşie. Din adâncul comorii semiotice. Migrând. Spre semantică. De la semn la sens. De la grafem la lexem. Între sunet şi tăcere.)
   Lume de cenuşă. Cer de plumb. Surdă răscolire spre primăvară. Spre oameni. Spre voci. Spre mişcare...

      Abandon. Renunţare. Desfacere. Diferenţiere. Proscriere. Excepţie. Segregare. Însingurare. Sihăstrie. Solitar. Asocial. Nepereche. Tăcere.