Instantanee în sepia

(Foto historia.ro)

                Într-o altă lume, mai puţin zguduită de obsesia banului, aş face un studiu socio-psiho-lingvistic al denumirilor spaţiilor publice. Cu centru de interes pe umor. Magazine, restaurante, cafenele, pieţe, străzi... Pe eşantioane comparative. Să zicem, Micul Paris şi Parisul real.
       Evoluţia acestora, comparând de exemplu perioada interbelică, atât de dragă multora, cu cea a prezentului, ne-ar putea oferi şi o evoluţie a mentalităţii, a gândirii şi a centrelor de interes ale societăţii. Documentele atestă că, pe lângă numele proprii (grădina Oteteleşanu, grădina Union) şi cele de rezonanţă internaţională, (gen Trianon, Triumf ) existau din plin cele ieşite din savuroasa limbă română, unele rămase celebre datorită lui Caragiale, lui Păstorel Teodoreanu sau multor altor scriitori cunoscători ai farmecului bucureştean.
Grădina de vară, cabaretul de calitate şi berăriile cu farmec se sting în Bucureşti, sufocate de avalanşa denumirilor neromâneşti. Chiar şi acesta ar fi un capitol. S-a stins sau se stinge tradiţia franceză şi cea neaoş românească, au dispărut de mult denumirile cu iz german şi evreiesc, gen Kubler, sau Riegler, au rămas în praful istoriei birturile şi micile berării şi au apărut cluburile, care acum etalează denumiri cât mai englezeşti şi americane. Astfel, apar peste tot frânturi americanizate care conţin cuvinte ca princess, land, clock, time, rock şi altele. 
      Evident, realitatea s-a modificat, societatea, moda şi gusturile s-au schimbat. Şi fireşte, umorul. Azi au mai rămas doar prin memoria nostalgicilor şi al amatorilor de umor cu patină interbelică faimosul birt "Leul şi cârnatul", aflat pe undeva pe dealul Patriarhiei, pe 11 iunie,  Sau altele, gen "Trei ochi sub plapomă", cârciuma din apropierea Căii Moşilor, "Bordei", rămas până târziu în memoria bucureştenilor datorită ştrandului, "La Trei Chiftele", o cârciumă pierdută de lângă abator, "La trei sarmale", pe undeva pe Blănari, " Trei lulele" (interesantă migraţie a cifrei trei...), frecventatul magazin bucureştean "Vulturul de mare cu peştele în ghiare" şi altele, până la cunoscutele "Caru' cu bere" şi Hanul cu tei.
   Dacă Micul Paris are un umor neaoş, "Marele Paris" are şi el trăsnăile lui. Printre ele, "Le chien qui fume" (Câinele care fumează), "Le Cirque a Puces" (Circul puricilor), "Le chien lunatique" (Câinele somnambul), "La queue du Chat" (Coada pisicii) sau "Au pied de cochon" (La piciorul porcului). Şi fireşte, multe altele, fixând ca nişte instantanee fotografice frânturi de realitate, porecle şi personaje.
   ...În fond, activarea fanteziei e universală. Urmărind volutele umorului în denumiri de cârciumi sau restaurante, descoperim intrarea în lumea legendelor urbane, în care, ca într-un plonjon în cutia cu amintiri, unde, printre bastoane, tabachere de argint pălării, umbreluţe, perle şi mănuşi se conturează nostalgia unui farmec de mult apus. Indiferent că pluteşte pe malul Dâmboviţei sau al Senei, e un parfum în sepia pe care-l preţuim şi-l purtăm cu noi, în buzunarele memoriei, oriunde am fi. 

  






















































Sursa foto: Biblioteca Academiei Române, „Realitatea ilustrată“, „Universul“, Muzeul Municipiului Bucuresti