În bucătăria regelui Lear

     Chef de nechef. Ploaie. Freamăt fără glas. Dor. De. Disipare fără glas. Dor. De altă lume. Nişele dreptăţii s-au golit şi te-au aruncat acolo, ghemuit lângă foc. În bucătăria regelui Lear.
     Flămând şi nebun, regele a plecat de mult. Dar. Mi-a lăsat cenuşa timpului, o coală de hârtie de copt, unt de spleen, câteva foi de suflet cu urme de bocanci, un pliculeţ de praf de stele, 4 ouă de soare, drojdie de oboseală, 500 g făină de speranţe măcinate, 250 g de zahăr de amintiri, câteva picături de ulei de austeritate, o ceaşcă de lapte de zori şi zeamă de nedreptăţi acide. Pentru garnitură, fructele mâniei, temperate cu cremă pe bază de unt de spleen.
     Se amestecă drojdia de oboseală cu laptele de zori. Se lasă să se odihnească. Se amestecă făina de speranţe măcinate cu gălbenuşul a 2 ouă de soare, se adaugă zahărul de amintiri frecat cu albuşul lor bătut spumă, se încorporează în aluat. Se adaugă drojdia de oboseală cu lapte de zori şi o linguriţă de nedreptăţi acide. Se frământă totul şi se întinde în foi subţiri. Se face o cremă din untul rămas, ouă şi 2 linguri de făină de speranţe măcinate. Se pune în tava unsă cu unt de spleen, alternativ, câte o foaie de suflet cu urme de bocanci, apoi un strat de cremă. Straturile 1 şi 3 se garnisesc cu fructele mâniei.
     Pe ultimul strat se întinde crema rămasă şi se presară cenuşa timpului, în pulbere uşoară, formând un triunghi din pătratul total. În celălalt triunghi, pentru ornamentare şi credibilitate, se adaugă o picătură de sânge de suflet, decupată cu forma din foaia lui cu urme de bocanci.
    Se pune la rece şi se serveşte cu şampanie rosé Laurent-Perrier, din pivniţele regale. De preferinţă o felie subţire, în linişte şi solitudine, în zile cu ploaie pe suflet.